Articole duhovnicești

Dragoste evanghelică

  • 22/06/2017
Dragoste evanghelică

Starețul Efrem Filotheitul Dacă noi ne smerim cugetul înaintea lui Dumnezeu și înțelegem cine este sinele nostru, cu patimile, cu neputințele, cu necurățiile ce le avem și plecându-ne capul, cerem iertare de la Dumnezeu și de la frații noștri și iubim și ne jertfim pentru toți oamenii, fără să socotim pe niciunul necurat, când iertăm orice ne-ar fi făcut aproapele, atunci ne asemănăm cu Dumnezeu.

Continuare.....

Iubiți pe vrăjmașii voștri!

  • 21/06/2017
Iubiți pe vrăjmașii voștri!

Starețul Efrem Filotheitul Vă voi spune despre un suflet, înaintea căruia și eu am rămas uimit în fața măreției lui. Aici în diaspora, în urmă cu câțiva ani, era o femeie, care fusese părăsită de soțul ei. A intrat o altă persoană în casa lor, a luat pe bărbatul ei și a plecat. Această femeie a venit într-o zi în locul unde spovedeam, și s-a apropiat cu multă dragoste și respect. A îngenuncheat și plângea.

Continuare.....

Nu mai am vreme…

  • 21/06/2017
Nu mai am vreme…

Am măsurat anii mei și am conștientizat că-mi lipsește mai puțin timp de viață decât am trăit până acum… Mă simt precum copilașul care a primit o pungă cu bomboane: pe primele le-a înghițit cu lăcomie, dar când a observat că i-am mai rămas puține, a început să le guste cu o prelungită savurare.

Continuare.....

Terciul mamei

  • 20/06/2017
Terciul mamei

În anul 1947 împlinisem 7 ani. Iar în luna iunie s-a născut surioara mea, Ecaterina. De foame, mamei i-a dispărut laptele. Dar oamenii de bună credință nu ne-au lăsat fără ajutor. Mama a reușit să găsească niște de griș, lapte și praf de zaharină din care a făcut un terci foarte diluat. L-a turnat în sticluță și l-a pus pe pervaz să se răcească. După ce mama a ieșit din odaie, m-am repezit la ea și, deși limba mi se frigea, am început să sug din sticluță cele 200 de grame de lichid dulciu.

Continuare.....

Minunea învierii

  • 19/06/2017
Minunea învierii

O femeie din Ioanina, Grecia, avea un copilaș de câţiva ani care se îmbolnăvise foarte grav. Se întâmpla chiar în Săptămâna Mare, în Sâmbăta Mare. Femeia nu apucase să-l ducă la doctor, și copilul a murit cu puţin timp înainte de Înviere. Văzând aceasta, femeia a început a plânge amarnic, însă nu și-a pierdut deloc credinţa. Când s-a apropiat timpul de mers la biserică pentru slujba Învierii, s-a apropiat de icoana Maicii Domnului și i-a spus: „Măicuţa Domnului, eu merg la biserică pentru slujba Învierii Fiului tău, însă de fiul meu te rog să ai tu grijă...

Continuare.....