Cel smerit orice bine ar face, îl uită îndată. Pe când cel mai mic bine ce i se face, îl socotește foarte mare și simte recunoștință. Nu-l uită niciodată, simte că este nemulțumitor. Există astfel de suflete. * Sporire duhovnicească este să nu-și amintească monahul niciun bine de-al său. Ajunge la