Catehism Ortodox

Despre Sfânta Tradiție (ΙΙ)

  • 12/10/2017

53. Ce legatura este intre Sf. Scriptura si Sf. Traditie?

Sf. Scriptura e rodul Sf. Duh, crescut in pomul Traditiei. Sf. Scriptura e punerea in scris numai a unei parti din toata invatatura data de Mantuitorul prin viu grai, adica din Traditie. Astfel, intre ele e o legatura atat de stransa, incat cu greu s-ar putea face o deosebire intre cuprinsul uneia si al celeilalte. Marturiile lor se sprijina unele pe altele si amandoua alcatuiesc comoara unuia si aceluiasi asezamant dumnezeiesc si omenesc: Biserica.

Sf. Traditie intregeste Sf. Scriptura prin talcuirea adevarata. Numai talcuirea data de Sf. Traditie este adevarata, adica profetica si apostolica si primita de Biserica, pentru textul Sf. Scripturi. In al doilea rand, trebuie sa ne servim de Traditie, pentru ca nu toate pot fi luate din dumnezeiasca Scriptura. Sf. Apostoli ne-au dat unele lucruri in Scriptura, altele in Traditie.

La textul din Sf. Apostol PAVEL: “Asadar, fratilor, stati si tineti predaniile pe care le-ati invatat fie prin cuvantul, fie prin epistola noastra” (II Tes. II, 15), Sf. IOAN GURA-DE AUR da aceasta talcuire: “De aici e limpede ca (Apostolul) nu le-a dat toate in scris, ci multe pe cale nescrisa. Si cele scrise si cele nescrise, sunt deopotriva vrednice de credinta, incat socotim Traditia Bisericii vrednica de crezare. E Traditia, nu cerceta mai mult”.

54. Sf. Traditie apartine credinciosului in parte, sau Bisericii intregi ?

Ca viata in Duhul Sfant, Sf. Traditie apartine intregii Biserici. Credinciosul si-o insuseste in masura in care vietueste in Biserica, adica pastreaza in el Duhul Sfant. Asa ne-o spune Sf. Scriptura, asa ne-o spun si Sf. Parinti. Sf. Apostol PAVEL declara : “Au nu stiti ca sunteti casa lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste intru voi ? Daca strica cineva casa lui Dumnezeu, pe acela il va strica Dumnezeu. Caci casa lui Dumnezeu sfanta este, care sunteti voi” (I Cor. III, 16,17). Cine strica Duhul lui Dumnezeu, acela nu se afla in Sf. Traditie. Sf. IRINEU, la randu-i ne invata : “Duhul este chezasia nestricaciunii, intarirea credintei noastre, scara de inaltare la Dumnezeu. Unde este Biserica, acolo e si Duhul lui Dumnezeu. Unde e Duhul lui Dumnezeu acolo e si Biserica si plinatatea harului. Iar duhul este adevarul”. Ereticii nefiind in Traditie, nu sunt nici in Biserica, si, dimpotriva, nefiind in Biserica, nu sunt nici in Traditie; ei nu traiesc in curentul viu al Duhului lui Dumnezeu.

55. Ce legatura este intre Biserica si Sf. Traditie ?

Biserica pastreaza Traditia, iar Traditia uneste si intareste Biserica. Dupa moartea ultimului Apostol, viata in Duhul nu s-a imputinat, caci Mantuitorul fagaduise Apostolilor si urmasilor acestora ca va fi cu ei pana la sfarsitul veacurilor si Duhul Sfant ii va ajuta sa inteleaga tot adevarul si sa-l apere intreg. De aceea Sf. Traditie s-a numit si tinerea de minte vie a Bisericii. Traditia fiind viata Bisericii, Biserica e spatiul Traditiei.

56. Care e rolul Bisericii fata de Descoperirea dumnezeiasca si deci si fata de Sf. Traditie?

Biserica e pazitoarea, talcuitoarea si propovaduitoarea fara gres a Descoperirii dumnezeiesti si prin aceasta, si a Traditiei. Ea pastreaza si sustine unitatea si identitatea credintei. Sf. IRINEU ne da amanunte pretioase in aceasta privinta: “Biserica, zice el, dupa ce a primit, cum am spus, aceasta propovaduire si aceasta credinta, macar ca e raspandita in toata lumea, le pastreaza cu grija, ca si cum ar locui intr-o singura casa. De asemeni, ea crede Apostolilor si ucenicilor acestora, ca si cum ar avea un singur suflet si aceeasi inima. Ea predica acestea in armonie cu Apostolii, invata si transmite ca si cum ar avea o singura gura. Desi in lume limbile sunt deosebite, puterea Traditiei e una si aceeasi. Dupa cum soarele zidirea lui Dumnezeu, e unul si acelasi in toata lumea, tot asa si propovaduirea adevarului se arata pretutindeni si lumineaza pe toti oamenii, care vor sa vina la cunostinta adevarului. Nici cel tare in cuvant dintre Intaistatatorii Bisericilor nu va spune altceva, decat aceste invataturi, caci nimeni nu este peste invatatorul sau (Matei X, 24; Luca VI, 40), nici cel slab in cuvant nu va imputina Traditia. Credinta fiind una si aceeasi, nici cel care e in stare sa vorbeasca mult despre ea nu o sporeste, nici cel care vorbeste mai putin nu o imputineaza. Orice Biserica poate marturisi ca Traditia Apostolilor se arata in toata lumea. Prin episcopii asezati de catre Apostoli si urmasii acestora, Traditia se infatiseaza ca universala si neintrerupta.

CLEMENT ROMANUL, care a cunoscut personal pe Sf. Apostoli Petru si Pavel, “avea Traditia in fata ochilor. Cu ocazia neintelegerilor din Biserica de la Corint, el a innoit credinta si Traditia pe care le primise de curand de la Apostoli. Sf. POLICARP e un exemplu viu al Traditiei pe care a primit-o de la Apostoli, care l-au facut episcop in Smirna si care a avut legaturi cu multi dintre cei care au vazut pe Hristos. El a propovaduit totdeauna lucrurile pe care le-a invatat de la Apostoli. Biserica e un tezaur bogat, in care Apostolii au adunat toate cele ale adevarului si din care oricine poate sa-si ia bautura vietii.

57. Unde se afla cuprinsa Sf. Traditie?

Sf. Traditie se afla cuprinsa in:

1. Definitiile Sinoadelor ecumenice, in frunte cu Simbolul Credintei alcatuit la Sinoadele de la Niceea (325) si Constantinopol (381);

2. Scrierile Sf. Parinti;

3. Cartile de slujba ale Bisericii.

58. Traditia e schimbatoare sau neschimbatoare ?

Aluatul imparatiei lui Dumnezeu e amestecat cu framantatura omeneasca si ce e neschimbator sta la un loc cu ce e schimbator si trecator. Pazind ce trebuie, Biserica ramane deapururi aceeasi si viata ei in Duhul nu cunoaste adaogire sau micsorare. Traditia, fiind curentul de viata al Bisericii, sta in stransa legatura cu valorile si nazuintele spre desavarsire ale credin- ciosilor.

Credinta si morala crestina sunt neschimbatoare ca roade ale Descoperirii dumnnezeiesti, iar Biserica a lucrat continuu pentru desavarsirea sufleteasca a credinciosilor, asa cum ne-o dovedeste istoria Bisericii inca de la aparitia crestinismului. Prin urmare, “Traditia”, in intelesul crestin, nu inseamna incremenire in forme moarte omenesti, ci numai pastrarea nestricata a adevarului Descoperirii dumnezeiesti, izvor nesecat de desavarsire.

59. In ce inteles, anume, se poate vorbi despre progresul Sf. Traditii?

Progresul Sf. Traditii, inseamna dezvoltarea si aprofundarea acesteia. “Progresul pentru fiecare lucru, zice : VINCENTIU DE LERIN, inseamna dezvoltarea acestui lucru din sine insosi. E cazul cu inteligenta, cu stiinta, cu intelepciunea; fiecare din acestea se dezvolta, numai in felul propriu. In cazul religiei, dogma se poate dezvolta numai in ea insasi, in acelasi inteles, in aceeasi ideie. Religia, poate imita felul de dezvoltare al corpurilor, care desi cu inaintarea anilor, isi dezvolta functiunile, ele raman, totusi, ceea ce erau. Se poate adauga forma, infatisare, distinctie, totusi firea fiecarui gen ramane aceeasi”.

Prin dezvoltarea si aprofundarea Traditiei, deci, noi capatam o intelegere din ce in ce mai limpede a invataturilor descoperite de Dumnezeu. Aceste invataturi ajung a fi formulate de Sinoadele ecumenice si de Biserica in “Dogme”, in scurte formule de credinta, propovaduite in Biserica spre mantuirea noastra.