Stareța Macrina Vassopoulos

„Maică a Bisericii”

  • 29/05/2017

Harul lui Dumnezeu și nevoința sa duhovnicească personală pentru desăvârșirea sufletului ei, a învrednicit-o cu adevărat pe Stareța Macrina să ajungă Maică, nu numai a obștii noastre, ci „Maică a Bisericii”, potrivit cu spusele Starețului Iacov. Acest sfânt locaș a cunoscut, în timpul păstoririi Stareței, o mare înflorire și, cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu, a devenit, odată cu trecerea timpului, o sfântă pepinieră pentru întemeierea sau reînființarea și a altor Sfinte Mănăstiri în Grecia, dar și în Statele Unite ale Americii și în Canada.

Mai întâi, în 1974, a fost întemeiat celălalt metoc al Sfintei Mănăstiri Filotheu din Sfântul Munte Athos, și anume Sfânta Mănăstire a Arhanghelului Mihail din insula Thasos, iar cu doisprezece ani mai târziu, în 1986, s-a constituit obștea monahală a Sfintei Mănăstiri a Cinstitului Înaintemergător din Serres din monahii provenite, de asemenea, din Mănăstirea noastră. În continuare, în 1995, s-a reînființat Sfânta Mănăstire a Cinstitului Înaintemergător din Nausa, iar în 1996 a fost întemeiată Sfânta Mănăstire a Maicii Domnului Glicofilussa din Rapsani – Larisa.

În Statele Unite ale Americii și în Canada, începând cu anul 1989, au început să se întemeieze mănăstiri ortodoxe grecești, cu binecuvântarea Sfintei Arhiepiscopii a Americii și a Mitropoliei Canadei și sub povățuirea duhovnicească a Starețului nostru, arhimandritul Efrem. Câteva monahii din Mănăstirea noastră au întemeiat, în 1989, prima mănăstire, Sfânta Mănăstire a Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în Saxonburg din statul Pennsylvania, iar în 1995, Sfânta Mănăstire a Cinstitului Înaintemergător din Goldendale, statul Washington. Paralel, și cele două Mănăstiri surori din Grecia, Sfânta Mănăstire a Arhanghelului Mihail din Insula Thasos și Sfânta Mănăstire a Cinstitului Înaintemergător din Serres, s-au învrednicit să dea, la rândul lor, atât în Grecia cât și în Statele Unite și Canada, noi obști monahale, având în primele din ele, drept plămadă, monahii care și-au început călătoria lor monahală în Mănăstirea noastră.

Fericita noastră Maică duhovnicească nu numai că a hrănit cu idealul tradiției isihaste mulțime de monahii, dar și atunci când, mișcată fiind de jertfirea de sine, a dat monahii din obștea noastră pentru misiune, supraveghea nevoința lor și sporirea duhovnicească a nou-întemeiatelor Mănăstiri, prin sfaturile și fierbintele ei rugăciuni. În 1992, în ciuda problemelor ei de sănătate, a călătorit în America, în statul Pennsylvania, cu scopul de a o cerceta pe fericita Stareță Taxiarhia (1938-1994) și să întărească prima obște monahală de acolo. Stareța Taxiarhia a fost o monahie binecuvântată și virtuoasă, înzestrată de Dumnezeu cu multe harisme, pe care le-a cultivat prin autentica ei nevoință duhovnicească, nevoință prin mijlocirea căreia a putut face bine multor oameni. Lupta cea bună săvârșind, a lăsat pomenire de Stareță cuvioasă și pildă de desăvârșită ascultare, răbdare în încercări și lepădare de sine, care se revărsau din dragostea sa adevărată pentru Dumnezeu și pentru aproapele.

În timpul zborului pe deasupra Oceanului Atlantic, Stareța a fost răpită în contemplarea milostivirii lui Dumnezeu, având drept pretext teama sfântă pricinuită de priveliștea nemărginirii cerului și a oceanului. Și ne spunea: „Așa cum marea și cerul sunt nesfârșite, tot astfel și milostivirea lui Dumnezeu nu are sfârșit… Și așa cum este milostivirea lui Dumnezeu, nesfârșită, tot astfel trebuie să fie și răbdarea omului”. În America a trăit îndeaproape nevoința care se făcea pentru transmiterea și aici a tradiției monahale ortodoxe și mult i s-a veselit duhul văzând că și copiii cei mici învață Rugăciunea lui Iisus.

  1. Boala

Pe la mijlocul anului 1987, Stareța s-a îmbolnăvit de cancer la intestinul gros. Înainte de operație, a mers cu multă evlavie și credință în Creta, în localitatea Roustika de lângă Rethimnos, ca să fie binecuvântată cu Cinstitul Lemn de Preotul Stavros Țagarakis. A trăit atunci cu intensitate lucrarea tămăduitoare a Cinstitei Cruci, simțind micșorarea cancerului. Totuși a fost operată la Londra, însoțită fiind de Starețul nostru, Părintele Efrem, de monahia Efrema și monahia Macrina, care fusese șefă de secție la Spitalul „Evanghelismos” din Atena. Stareța luase împreună cu ea și Icoana Sfinților fără de argint, o veche binecuvântare a Starețului Iosif Isihastul.

Rânduiala spitalului nu îngăduia vizitatori în timpul nopții. Stareța, necunoscând limba engleză și neputându-se înțelege cu infirmierele, s-a rugat Maicii Domnului să le lumineze și să le trimită atunci când avea nevoie de ajutor, mai ales după anestezie și după operație. În timpul nopții de după operație, mai ales, dar și în alte nopți, Stareța era cercetată de Sfinții fără de argint, care purtau haine albe. Erau negricioși la față, vorbeau limba arabă și țineau în mâini pansamente albe, ajutând-o să scoată saliva din gură. La început, Stareța nu și-a dat seama cine erau medicii care o slujeau și l-a rugat pe Stareț și pe monahii să-i caute și să-i aducă la ea, ca să le mulțumească și să le dăruiască câte o binecuvântare ca răsplată pentru toată slujirea ce i-au adus-o. Însă descrierea făcută de Stareță a celor doi medici nu corespundea cu trăsăturile medicilor care lucrau în acel spital. Atunci și-au dat seama cu toții că a fost minunea Sfinților fără de argint, Chir și Ioan, a căror pomenire se prăznuia tocmai în acea zi.

Stareța a văzut încă și două femei tinere, ca și cum ar fi fost infirmiere, care purtau haine și bonete albe, iar nu albastre deschis, cum se purta în spital. Stăteau în picioare la capătul patului și cu privirea lor dulce o mângâiau. Când Stareța s-a întrebat în sinea sa cine să fie acele tinere, a auzit înlăuntrul ei un glas care îi spunea că sunt Îngerul sufletului ei (păzitor) și Îngerul Schimei celei Mari. Îngerul păzitor chiar i-a și vorbit, spunându-i că nu o va lua încă, ci după șapte ani.

Pe toată perioada șederii ei în spital, șaptesprezece zile, a suferit durerea omenească în boală, însă nu i-a lipsit și mângâierea dumnezeiască. Simțea o adiere ușoară, precum povestea, care îi răcorea fața și o ușura. A trăit o măreție cerească în sufletul ei. Totodată simțea și rugăciunile celor care se rugau pentru restabilirea sănătății sale. Și așa cum spunea ei însăși, treceau toți pe dinaintea ei, ca și cum ar fi fost o ceată. Înainte de a se întoarce în Grecia, Stareța Macrina, împreună cu însoțitorii ei, l-au vizitat pe fericitul Stareț Sofronie Saharov (1896-1993) la stavropighia patriarhală, Sfânta Mănăstire a Cinstitului Înaintemergător, de la Essex, Anglia. Starețul Sofronie i-a primit cu multă dragoste și iubirea lui de străini a fost avrameică.