Cel ce se leapădă de lume trebuie să se golească de toate. Cum trebuie să-și chivernisească acesta agoniseala [din lume]. Și cum că, pentru cei din obște, a avea ceva propriu este neîndoielnică pierzanie

1. A Sfântului Varsanufie

       Un frate a întrebat pe un Bătrân: „Rudele îmi sunt datoare cu o mică sumă de bani pe care vreau să o dau săracilor. Aceia, însă, mai degrabă nu vor să mi-o înapoieze. Ce să fac?” A răspuns Bătrânul: „De nu vei tăia cugetul trupesc şi nu vei arăta un pic de neruşinare după Dumnezeu [faţă de rude], cazi şi în dorinţa de a plăcea oamenilor”.

2. Din Pateric

       Un frate care se lepădase de lume şi care, dându-şi avutul săracilor, păs­trase puţin din el şi pentru sine, s-a dus la Avva Antonie, cerând să devină monah. Iar acela, când a aflat că şi-a păstrat câte ceva din cele ale sale, i-a spus: „Dacă vrei să devii monah, mergi în sat şi cumpără carne. Apoi dezbracă-ţi veşmintele, înfăşoară carnea în jurul trupului dezgolit şi vino aşa până aici”. Fratele a făcut întocmai. Şi cum se întorcea dezgolit, aşa cum s-a spus, purtând pe umeri carnea, câinii şi păsările de pradă i-au sfârtecat trupul, vrând să apuce carnea. După ce s-a întors astfel la Bătrân şi i-a arătat trupul sfâşiat, i-a zis Avva Antonie: „Tot aşa sunt tăiaţi bucăţi, în războiul cu diavolii, cei care se leapădă de lume, însă vor să aibă şi bani”.

*

       Spunea Avva Isidor: „Patima cea cumplită şi neruşinată a iubirii de ar­ginţi nu cunoaşte îndestulare şi împinge sufletul care i-a căzut pradă la cel mai de pe urmă dintre rele. De aceea să o gonim chiar de la început; căci dacă ne stăpâneşte, devine de nestrunit”.

*

       Un om care voia să se lepede de lume a venit la un Bătrân mare şi i-a spus: „Vreau să mă călugăresc”. Bătrânul i-a răspuns: „Dacă vrei, mergi şi te leapădă de [toate], iar apoi vino să şezi în chilia ta”. Acesta a mers şi a dat [tot] ce avea, însă a păstrat pentru el o sută de galbeni şi a venit la Bătrân. I-a spus Bătrânul: „Nu poţi să te faci monah”. Iar omul i-a răspuns: „Ba pot”. A zis atunci Bătrânul: „Mergi şi şezi în chilie”. A mers, deci, şi a şezut. Cum stătea, însă, acolo, i-au spus gândurile: „Uşa e veche şi trebuie schimbată”. A venit la Bătrân şi i-a zis: „Părinte, îmi zic gândurile că uşa e veche şi trebuie să o schimb”. I-a zis Bătrânul: „Încă nu te-ai lepădat de lume. Mergi şi te leapădă şi atunci vino să şezi aici”. Fratele s-a dus şi a dat nouăzeci de galbeni. Întorcându-se, îi zice Bătrânului: „Iată, m-am lepădat de lume”. Şi iarăşi, după cum i-a poruncit Bătrânul, s-a dus şi s-a aşezat în chilie. Pe când şedea, i-au spus din nou gânduri­le: „Acoperişul e vechi. Ar trebui dres”. Se duce la Bătrân şi îi spune: „Gândurile îmi zic: «Acoperişul e vechi şi trebuie dres»”. Îi spune Bătrânul: „Mergi şi te leapădă de lume”. Iar el s-a dus, a dat şi cei zece galbeni, apoi s-a întors şi i-a spus Bătrânului: „Iată, m-am lepădat de lume”. Mai apoi, şezând în chilie, îi spun gândurile: „Toate aici sunt vechi, iar locul e pustiu şi vine leul să mă mănânce”. Merge la Bătrân şi îi spune gândurile. Bătrânul i-a zis: „Spune şi tu gândurilor: «Eu aştept să vină toate peste mine -adică să se prăbuşească- şi pe leu să vină să mă mănânce, ca să mă izbăvesc mai repede». Spune, deci, acestea gândurilor şi mergi de şezi în chilia ta; roagă-te lui Dumnezeu neîncetat, netemându-te şi nici îngrijindu-te de nimic”. Fratele a făcut astfel şi a găsit odihnă.

*

       Un tânăr căuta să se lepede de lume. De multe ori se pornise şi ieşise din cetate, ca să meargă la mănăstire, dar gândurile îl întorceau din drum, încurcându-l cu lucruri şi griji care păreau de neapărată trebuinţă; căci era şi bogat. Într-o zi, când s-a pornit aşa cum o mai făcuse şi a ieşit din cetate, l-a împresurat iarăşi [un nor] de gânduri, înceţoşându-i mintea[1] şi punându-i înainte pricini mult trebuincioase, ca să-l facă din nou să se întoarcă. Acela, numai ce a simţit războ­iul şi asuprirea gândurilor, neavând ce altceva să facă, s-a dezbrăcat îndată de veşmintele pe care le purta şi le-a aruncat; apoi a luat-o la fugă, aşa gol cum era, vrând să ajungă la una dintre mănăstiri. Dumnezeu i-a descoperit unui Bătrân, chiar cel spre care se îndrepta tânărul: „Scoală de primeşte pe nevoitorul Meu!” Ridicându-se, Bătrânul a ieşit şi l-a întâmpinat. Iar când a aflat ceea ce se întâm­plase, s-a minunat. L-a primit pe tânăr şi l-a învrednicit numaidecât de schima călugărească. De atunci, când veneau fraţi la Bătrân ca să-l întrebe despre gân­duri, dacă întrebau despre altele răspundea el însuşi; dacă, însă, întrebau despre lepădarea de lume, îi trimitea la acela, spunându-le: „Întrebaţi-l pe fratele”.

*

       Era odată un monah bolnav pe care îl luase stareţul unei obşti şi îl odih­nea, ca pe unul care nu ar fi avut cele spre trebuinţă. Le zicea şi fraţilor de sub as­cultarea sa: „Siliţi-vă un pic, ca să-l odihnim pe cel neputincios”. Bolnavul, însă, avea un vas plin de aur, pe care îl dosise într-o groapă ce-o săpase sub aşternutul de paie pe care zăcea. Nu după multă vreme, s-a întâmplat să moară, fără să mărturisească nimic despre aur. Pe când îl îngropau, Avva le-a spus fraţilor: „Luaţi aşternutul acesta de aici”. Aceia au stricat culcuşul şi dedesubt au găsit aurul îngropat; căci îl dă­dea de gol semnul săpăturii. L-au luat şi l-au adus lui Avva. Iar el, când a văzut aurul şi a aflat cum a fost găsit, a zis: „Pentru că acela nu a mărturisit despre aurul acesta nici în timpul vieţii, nici când trăgea să moară, ci îşi punea nădejdea în el, eu nu îl ating. Luaţi-l aşa cum este şi îngropaţi-l alături de frate”. Pe când se întorceau [de la îngropăciune], au văzut un foc care s-a pogorât din cer şi, prăvălindu-se peste mormânt, a rămas nestins pentru multe zile, până ce a mistuit pietrele, ţărâna şi toate cele din mormânt. Iar toţi cei care au văzut aceasta s-au înspăimântat şi s-au minunat.

_____________________

[1] Textual: „stârnind mult praf”.

 

Fragment din cartea EVERGHETINOS – Ediția întâi 2007  Sfânta Mare Mănăstire Vatoped vol. I, Tema 17 – Editura „Metropolis Press”, Atena, Grecia, 2007.

Total
247
Shares
Previous Post

Despre Dumnezeu Fiul (XII)

Next Post

Papismul este înaintemergătorul antihristului

Related Posts