Credința în … ”carantină”

Mitropolitul Amfilohie de Kisamou

Boboteaza anului 2021. Este Boboteaza care, după cum se vede, va rămâne profund marcată în mințile și inimile noastre ca marea Sărbătoare a Bisericii (Sărbătoare de căpătâi, încă din cele mai vechi timpurii) care a arătat și a descoperit nu numai prezența Sfintei Treimi, ci și setea, dorința unui popor, a celui grecesc, pentru participarea lor trăită la Taina Bisericii.

În același timp, însă, rămâne gravată în memorie ca ziua în care sunt arătate și descoperite intențiile și dispozițiile unor persoane care, sub motivația apărării sănătății publice, s-au opus din nou, pentru a câta oară, împotriva Bisericii.

Biserica, care a avut de la începutul misiunii ei această provocare a bolilor molipsitoare și a arătat întotdeauna un înalt simț al responsabilității, care „s-a conformat și în această perioadă cu măsurile Statului, având ca obiectiv și criteriu dorința de a contribui și ea la apărarea binelui comun al sănătății publice și la evitarea răspândirii pandemiei”, a fost acuzată, de fapt, de către diverse persoane, că și-ar fi negat responsabilitatea misiunii sale, făcând anumite „concesii” exagerate, potrivit unui comunicat recent al Sinodului local al Bisericii din Creta. Ea a respectat aceleași măsuri de protecție, în locașurile sale de cult, atât în timpul Sărbătorii Crăciunului, cât și a Anului Nou, dar și în timpul recentei sărbători a Bobotezei, conform HG (Hotărârii de Guvern) din 15 decembrie 2020. Cele câteva excepții de la aceste reguli, cu care nimeni nu a fost de acord, în mod evident, nu fac decât să confirme regula respectării prevederilor în cauză. Statul Grec, în același timp, recunoscând contribuția maximă și esențială a Bisericii în lupta comună pentru apărarea vieții și depășirea acestei mari provocări de la nivel mondial, din vremurile noastre, când a acționat cu multă înțelepciune și luare aminte, pentru punerea în aplicare a măsurilor convenite de ambele părți, a dorit, de asemenea, ca prin hotărârea menționată (din 15 decembrie) să respecte și nevoia profundă a oamenilor ca, la această Sărbătoare de căpătâi a credinței lor, să poată trăi și ei marea Taină a Dumnezeieștii Arătări. Lămuritoare, în acest sens, sunt și declarațiile unor înalți funcționari guvernamentali, care au spus că: „Suntem de aceeași parte a baricadei cu Biserica, trebuie să depășim cu toții împreună această criză”, „… există o relație de respect reciproc și de bună-înțelegere”, „Guvernul respectă în mod deplin Biserica, iar relația lui cu aceasta este foarte bună”, etc. Așa ar trebui să fie și să funcționeze relația dintre aceste două instituții fundamentale ale țării noastre, de vreme ce (dacă ar fi să amintim și evenimentul aniversar al împlinirii celor 200 de ani de la Renașterea noastră Națională) Biserica este cea mai veche instituție, de la acest moment fundamental al constituirii noului Stat Grec, iar rolul ei, atât în luptele pentru eliberare, cât și pe parcursul său istoric ulterior, a rămas major și vital.

Din păcate, din motive pe care cu greu putem să le înțelegem și să le justificăm, oricât de bine intenționați am fi, vedem că se ridică voci care, în numele apărării sănătății publice, se situează de fapt împotriva Bisericii, folosind diferite trucuri, caracterizări și acuzații nefondate, ce dezvăluie adevăratele lor intenții și dispoziții interioare față de noi. Mass-media prezintă videoclipuri și fotografii de la Praznicul Bobotezei din anul 2015, ca și cum ar fi, chipurile, din acest an.

Un renumit Profesor grec de Genetică, din străinătate, asociază două fotografii din biserici și comentează, în mod ostentativ și jignitor, participarea credincioșilor la Sfânta Taină a Împărtășaniei (Împărtășirea credincioșilor), semnalând apoi următoarele: „Ca urmare a acestor lucruri, să nu se mire cineva dacă și în Grecia vor fi impuse din nou și pentru multă vreme, măsuri aspre de carantinare și probabil că vom avea în curând și școli închise. Păcat! Ceea ce s-a întâmplat acum, la nivel general, cu mulțimi de oameni, precum și obiceiul ca anumiți oameni să se împărtășească cu aceeași linguriță, înseamnă că știința în ansamblul ei și în mod instituțional, este negată și dată deoparte”.

Un alt Profesor grec din străinătate, care a insultat și acesta Biserica și, în mod special, Taina Sfintei Euharistii, declară: „Biserica trebuie să explice de ce insistă asupra acestui mod de distribuire a Sfintei Împărtășanii, care reprezintă riscuri pentru sănătatea publică. Iar credincioșii ar trebui să se întrebe de ce participă la această Taină?” (de ce se Împărtășesc?).

Cred că această ultimă declarație descoperă, de fapt, scopurile, intențiile și cauza la toată această poziționare evidentă față de cea mai Sfântă dintre toate Tainele noastre, și anume față de Sfânta Împărtășanie.

Spune el: Să se întrebe credincioșii „de ce se Împărtășesc?” La urma urmei nu este aceasta ceea ce te deranjează? Oare nu aceasta este cauza pentru care unii, neputând ei înșiși să înțeleagă această Sfântă Taină, se situează de fapt contra ei, și prin urmare și contra credinței?

De vreme ce și inima credinței noastre bate și se hrănește din Sfânta Taină a Euharistiei.

Oare nu cumva pentru faptul că ei înșiși „nu au gustat harul lui Dumnezeu”, acești „netămâiați” cum ar zice marele Papadiamandis (este clară alegerea lor și nimeni nu judecă nimic), se folosesc de această oportunitate de acum pentru a găsi argumente împotriva trăirii și experienței unui popor pe care nu îl înțeleg și care, de-a lungul veacurilor și în toată istoria lui, așa a simțit și s-a manifestat așa, s-a hrănit, a suspinat, și-a continuat drumul și și-a găsit înnoirea, împărțind „o linguriță”, așa cum numesc aceștia Sfânta Linguriță cu care credincioșii se împărtășesc.

Împărțind (sau Împărtășindu-se cu) același Trup și Sânge al lui Hristos. De ce, sau cum altfel, ar putea interpreta cineva această tactică, când, în același timp (conform unei multitudini de publicații și postări), piețele și plajele de pe întreg teritoriul grecesc erau pline de oameni și de viață, când la supermarket și la oricare supermarket erau mulțimi nenumărate de oameni, cum oare ar putea interpreta cineva altfel, oricât ar fi de binevoitor, acest atac asupra Bisericii, în timp ce sunt trecute sub tăcere mulțimile ce curg spre piețe și magazine și este luată la țintă doar Biserica?

Ce îi deranjează, până la urmă? Oare nu cumva faptul că grecul rămâne statornic în credința sa în Dumnezeu și nimeni nu îl răpune cu frică și groază, ci fiecare greutate și încercare a vieții îl întărește și îl face să fie și mai tare în credința lui?

Oare faptul că acesta aleargă la bisericile lui pentru a-și astâmpăra foamea duhovnicească și a-și potoli setea ce are sufletul său? Oare pentru că aceia nu au simțul și gustul Tainei, va trebui ca tot poporul grec să își însușească părerile (credințele) lor?

Unde, dar, ar trebui să alerge acest popor? De unde ar trebui să își ia putere, răbdare, curaj și nădejde, dacă nu din credința lui?

I-a deranjat până și faptul că doi fii din poporul nostru, doi polițiști, au ieșit din mașină și ce au făcut? Au îndrăznit să își facă cruce și să sărute Sfânta Cruce! Până și aceasta este păcat?

Și dacă, Doamne ferește, va fi o creștere a cazurilor de infectări în viitorul apropiat, este sigur, potrivit lor, că Biserica va fi din nou cauza tuturor relelor! Toate celelalte greșeli, ale altora, sunt „iertate” și trecute cu vederea. Mă întreb dacă astfel stau lucrurile!? Acel „Păcat” (sau greșeală) pentru cine se va aplica, în cele din urmă?

„… Am încălcat interdicția prostească, Democrația nu intră în carantină”, spuneau nu demult aceleași persoane de pe scena politică, justificând participarea lor la evenimente aniversare (marșuri) într-un moment (într-o perioadă) în care interdicțiile erau mai stricte decât cele de acum. Sunt aceiași oameni care vorbesc acum despre … „fapta nepermisă a Bisericii”. Desigur că Democrația nu intră și nici nu ar trebui să îi permitem vreodată să intre … „în carantină”.

Dar mă întreb: Oare credința intră în „carantină”? Poate că, înainte de a fi prea târziu și devreme ce și 2021 este considerat anul aniversar al Renașterii noastre Naționale, poate că a sosit vremea să auzim din nou glasul marelui Kolokotronis: „Tineri, trebuie să vă păziți credința și să o întăriți” (Pnika, 1838). Dacă nu cumva o să ni se spună că și Kolokotronis „respinge instituțional știința”, pentru că vorbește despre credință!

Sursa: http://www.romfea.gr

Previous Post

Mulțumiri pentru urări

Next Post

Duminica după Botezul Domnului (Începutul propovăduirii Domnului)

Related Posts
Total
0
Share