Despre Sfânta Scriptură

28. Unde se gaseste Descoperirea dumnezeiasca cea mai presus de fire?

Descoperirea dumnezeiasca cea mai presus de fire se gaseste in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie.

29. Ce este Sfanta Scriptura?

Sfanta Scriptura sau Biblia este colectia cartilor numite ale Vechiului si ale Noului Testament, scrise sub insuflarea Duhului Sfant, intr-un rastimp de aproape 1500 ani, adica de la Moise (cca. 1400 inainte de Hr.) pana la autorul Apocalipsei (cca. 100 dupa Hr.). Aceste carti sunt comoara cea mai pretioasa de lumina si mantuire pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor. Biserica le pastreaza ca pe un odor de mare pret si le foloseste ca pe un izvor de apa vie din care soarbe invatatura cea dumnezeiasca.

30. De ce Sfanta Scriptura se mai numeste si Biblie ?

Cuvantul “Biblie” provine din limba greaca si inseamna “carti” sau “carte”. “Cartile” sau “cartea” Sfintei Scripturi si-au pastrat de-a lungul veacurilor numele grecesc de Biblie, atat pentru ca Sfanta Scriptura a fost scrisa o buna parte in limba greaca, cat si pentru ca, la inceput, in primele veacuri ale crestinismului, invatatura cuprinsa in ea a fost propovaduita mai ales in limba greaca, asa cum arata documentele timpului, indeosebi Sfanta Traditie. Acest cuvant, Biblie, care e cel mai intrebuintat, atat de crestini cat si de necrestini, infatiseaza, deci, Sfanta Scriptura ca pe o carte in sine, singura care de-a lungul istoriei si-a pastrat acest nume fara alt adaus si pe care noi credinciosii o socotim cartea mai presus de toate celelalte carti, cartea cartilor, cartea pe care, daca n-o putem numi cea mai mare ea intindere, o putem, numi cea mai pretioasa, pentru cuprinsul si roadele ei in sufletele noastre.

31. Prin ce se deosebeste Sfanta Scriptura de celelalte carti ?

1) Sfanta Scriptura se poate citi cu cel mai mare folos de oricine: invatat, sau neinvatat, din orice parte a lumii. Ea cuprinde invataturi mantuitoare si folositoare. Ea ne invata sa traim cum se cuvine, adica bine, in intelesul cel mai inalt al acestui cuvant.

Sfanta Scriptura nu minte si Duhul Sfant n-a inselat pe slujitorii sai, proorocii. Oamenii nu puteau cunoaste prin firea si prin mintea lor lucruri asa de mari si de dumnezeesti, ci numai printr-un dar, coborat de sus asupra oamenilor sfinti.

2) Sfanta Scriptura are o unitate desavarsita. Acelasi suflu dumnezeesc se simte la citirea tuturor cartilor ei, desi acestea sant asa de deosebite intre ele prin lucrurile despre care vorbesc. Fiind data prin Sfantul Duh, Sfanta Scriptura cuprinde adevarul. Nimic nedrept sau prefacut nu se afla intr-insa. Sfanta Scriptura nu se contrazice, cum se contrazic invatatorii si scrierile pagane. Daca scrierile Proorocilor sunt de acord cu Evangheliile, este pentru ca toti au vorbit insuflati de un singur Duh, al lui Dumnezeu.

3) Sfanta Scriptura are o putere covarsitoare, prin care a prefacut si preface nenumarate suflete pacatoase in sfinti. Sfantul Apostol PAVEL zice despre deosebita putere a Sf. Scripturi: ” Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator si mai ascutit decat toata sabia ascutita de amandoua partile si strabate pana la despartirea sufletului si a duhului si a madularelor si a maduvei, si este judecator cugetelor si gandurilor inimii”. (Evr. IV, 12).

Fericitul IERONIM, mare traducator si talcuitor al Sf. Scripturi, se pronunta astfel: “Te rog spune-mi ce e mai sfant ca acest cuvant (al lui Dumnezeu) ? Ce e mai placut ca aceasta placere ? Ce mancari, ce feluri de miere sunt mai dulci decat cunoasterea intelepciunii lui Dumnezeu, decat patrunderea in locurile Sale ascunse, decat privirea la ideea Ziditorului si la cuvintele Stapanului tau…, decat ca aceste cuvinte ale Stapanului, pline de intelepciune duhovniceasca, sa invete pe oameni! Aiba ceilalti averile lor, beie din cupe impodobite cu pietre pretioase, straluceasca in stofe de matase…, fie neputinciosi in a-si rapune bogatiile prin felurite placeri! Desfatarea noastra sa stea in a medita legea Domnului ziua si noaptea, a bate la usa care ni-i deschisa, a primi painile Sf. Treimi si a merge pe valurile vietii, avand pe Domnul calauza.

32. Sf. Scriptura ne poate calauzi, ea singura, pe calea mantuirii ?

Sfanta Scriptura nu ne poate calauzi, ea singura, pe calea mantuirii, atat pentru ca ea n-a fost data omenirii de la inceput, cat si pentru ca atunci cand a fost data, ea n-a fost singura autoritate in aceasta privinta, ci a avut inaintea ei si apoi odata cu ea Sf. Traditie, in vatra mereu calda a obstei religioase, sau a Bisericii. Cu mult inainte de a incepe Moise sa scrie primele carti ale Vechiului Testament, a existat o evlavie a obstei religioase, chiar mai veche decat acea a Patriarhilor. Cartile Noului Testament incep sa apara dupa mai bine de zece ani de la intemeierea Bisericii. Ele apar in sanul acesteia. Si Biserica alege cartile insuflate inca din veacul I al erei noastre. Biserica este autoritatea hotaratoare in aceasta privinta cum si in talcuirea textului biblic. Ea “este stalpul si temelia adevarului” (I Tim. III, 15), ea tine “canonul neclintit al adevarului”. In ea lucreaza Duhul Sfant pentru pastrarea neintinata a adevarului mantuitor. “Unde este Biserica zice Sf. IRINEU, acolo este si Duhul Iui Dumnezeu si unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este Biserica si tot harul, iar Duhul este adevarul”. Iata de ce Sf. Scriptura nu poate, ea singura, sa ne calauzeasca pe calea mantuirii, ci numai Biserica.

Previous Post

Dragostea, arma care ne păzește de toate relele

Next Post

Credință si rugăciune

Related Posts
Total
0
Share