Dumnezeu nu Se va supăra dacă Îi respingi un vis

Cred că nu există om care să nu se fi trezit, măcar o dată în viață, speriat sau încântat de ceea ce a visat și a căutat în cărți sau în alte mijloace de informare semnificația visului său. Superstițioși sau nu, visul ne produce o impresie puternică și ne determină, uneori, să ne gândim că acesta prevestește ceva din viața noastră.

Mie mi s‑a întâmplat, de multe ori, să visez lucruri care s‑au adeverit ulterior. De la notele pe care urma să le obțin la școală, până la premiile cucerite în competiții și chiar decesul unor rude apropiate. Ca orice om, mă întreb cum ar trebui să interpretez astfel de întâmplări? Cu atât mai mult cu cât realitatea mi‑a confirmat visele. „Mda, zise părintele, dar tu cunoști sursa viselor tale? Înainte să le crezi, ai încercat să înțelegi de unde vin? Cine ți le dă? Este adevărat că din Sfânta Scriptură aflăm că Dumnezeu le vorbeşte oamenilor prin vise. Dumnezeu i‑a vorbit lui Iosif prin vise de patru ori. După cum Iov ne arată în cartea lui, una dintre metodele prin care Dumnezeu comunică cu omul sunt visele. Dumnezeu a dat înștiințări în acest mod, a transmis învățături, și toate acestea cu scopul de a‑l abate pe om de la rău, cu scopul de a‑i păzi sufletul de moarte ori viața de nenorociri.

În paginile Sfintei Scripturi putem să găsim oameni cărora Dumnezeu le‑a vorbit prin vise, printre care Abimelec, Iacov, Laban, Iosif (copilul lui Iacov), Faraon, Solomon, Daniel, Nebucadnetar, Iosif, nevasta lui Pilat și lista poate continua. De asemenea, Dumnezeu a vorbit proorocilor în vis, ne avertizează în vis, ne poate îndrepta viața în vis prin diferite sfaturi. Ar fi foarte multe de spus pe marginea comunicării lui Dumnezeu cu oamenii prin vise, dar nu acesta este subiectul principal”. La argumentele părintelui, m‑am gândit că și visele mele sunt curate. Numai că argumentația nu se încheiase și ceea ce a urmat m‑a pus cu adevărat pe gânduri.

„Nu este cum te gândești, ar fi bine să fie atât de simplu și să‑ți explic de ce, a continuat părintele. În linii mari, visele se împart în trei feluri: vise dumnezeiești, despre care am vorbit, vise firești și vise drăcești. Visele firești sunt cele influențate de activitatea noastră cotidiană, sunt instabile, se destramă repede și nu ne sunt de niciun folos. Visele demonice în schimb, pe lângă faptul că sunt oribile, nu fac altceva decât produc dezinformare.

Atâta timp cât ești prins în credința în vise, evident în baza unor experiențe anterioare, ești uşor de manipulat de către demon. În sensul în care începe să îți amestece aspecte reale cu minciuni, frumos ambalate într‑un singur pachet. Astfel, vei fi dezinformat cu certitudine. Dacă acționezi în consecință, vei avea de suferit. Într‑adevăr, asceții care și‑au exersat starea de trezvie, adică cunosc în fiecare moment din ce direcție le vin gândurile ori visele, au putere de discernământ. Discernământul, în cazul de față, nu este altceva decât deosebirea duhurilor. Dar câți avem putere de discernământ în acest sens? Câți știm de unde ne vin aceste atacuri? Câți avem puterea deosebirii duhurilor? Până ajungem în stadiul corespunzător de evoluție să putem face diferența, nu e mai bine să respingem orice nălucire? Dumnezeu nu Se va supăra dacă Îi respingi un vis doar de frica acceptării unui vis drăcesc. Dimpotrivă, va avea o mare satisfacție. Și, să nu te las așa pe gânduri, te voi învăța cum să deosebești visele între ele.

‑ Știi să deosebești sursa lor?

‑ Nu, nu cred că știu.

‑ Din câte vise te‑ai trezit tulburat?

‑ Din foarte multe, nici nu mai știu.

‑ Ei, de acum să ştii, toate visele din care te trezești tulburat vin de la demon. Chiar dacă acestea conțin aspecte premonitorii. Sufletul tău este cel mai bun aparat de decodificare a viselor. Dacă visul îți provoacă îngândurare, teamă ori alte stări urâte, este clară sursa. Visele de la Dumnezeu se manifestă diferit. Te trezești într‑o stare de fericire nedescrisă, cu lacrimi în ochi de fericire, cu imagini care nu ți se vor șterge niciodată din minte, în care ai simțit dragostea și mila nemărginită. Pentru că asta este Dumnezeu, dragoste.

‑ Și acum că știi, spune, ai avut vise de la Dumnezeu?

‑ Am trăit stări din cele descrise, dar puține. Câteva în toată viața.

‑ Dar stări de îngrijorare?

‑ Multe, foarte multe.

‑ Acum înțelegi din ce direcție vin cele mai multe vise? Înțelegi de ce trebuie să nu ne încredem în ele?Or, atâta timp cât crezi în vise, înseamnă că L‑ai lăsat pe Dumnezeu pe planul doi. E o formă de a crede că visele îți determină viața și viitorul și că Dumnezeu nu are niciun rol, nicio implicare. De aceea, este foarte clar: ori crezi în vise, ori în Dumnezeu. Aceste vise trebuie alungate și disprețuite, cu atât mai mult cu cât sunt minciună pură. Acum, că știi, ai de ales”.

Fragment din cartea Cu picioarele pe pământ,  ediție completă, autor Ionuț Riteș.

Previous Post

Dacă iertăm, vom fi iertați (III)

Next Post

Locul Luceafărului

Related Posts
Total
0
Share