Redăm aici o mărturie cutremurătoare a unui ieromonah athonit, părintele Simeon, care este originar din Peru:
Când era mic, în Peru, mama lui îi spunea:
– Tu, când vei fi mare, vei purta negru. Nu știu ce sunt aceste haine negre. Vei trăi într-un loc, care nu va fi insulă, dar numai cu barca vei merge acolo.
A crescut, a studiat și a cutreierat lumea întreagă. A mers și la Paris, iar acolo a cunoscut un monah ortodox, lucru ce l-a apropiat de Ortodoxie, căci era papistaș.
A venit și în Muntele Athos și aici Dumnezeu a săvârșit minunea Sa! S-a botezat, a devenit monah cu numele de Simeon, iar mai târziu și preot.
După destui ani, a mers în patria sa, Peru, unde a catehizat-o și a botezat-o pe mama lui într-un lac. De trei ori a apucat-o, a afundat-o în apă și a ridicat-o. După a treia afundare, mama lui s-a ridicat în picioare, îmbrăcată fiind într-o cămașă albă preafrumoasă. A rămas pentru o clipă nemișcată, după care a leșinat și s-a prăbușit la pământ.
Frații lui s-au năpustit asupra lui, deoarece credeau că fratele lor, monahul, a înecat-o pe mama lor. Dar de îndată ce s-au apropiat, femeia s-a ridicat și le-a spus următoarele:
– După a treia afundare, când m-am ridicat în picioare, am văzut o lumină ca de fulger care a umplut tot locul, o revărsare de lumină preastrălucitoare. Această lumină m-a înfășurat ca și cu o haină luminoasă și strălucitoare, pricinuindu-mi multă veselie. Această lumină a intrat în lăuntrul meu și m-a umplut în întregime, m-a „înecat”, m-a copleșit, m-a imaterializat și m-a făcut purtătoare de lumină.
Acea lumină fusese atât de puternică și emoția ei atât de mare din pricina acestei revărsări de lumină, încât nu a suportat și a leșinat.
Acestea le povestește însuși părintele Simeon, evlavioșilor închinători.
Iată minunile ce se petrec în Taina Botezului!
