Moșule, mai vii și-acum?

An de an ai fost la mine,
Ai îmbătrânit pe drum…
Te întreb printre suspine:
-Moşule, mai vii şi-acum?

Ai aflat de bunăseamă,
Că-i molimă pe pământ;
Însă gândul meu te cheamă:
-Vino, spune-mi un cuvânt!
Nu-ţi cer daruri ca odată…
Doar o rază de speranţă!
Te rog din inima toată,
Nu păstra de noi distanţă!
Vreau un zâmbet să-mi aduci,
Când soseşti la noi, deseară;
Pune, Moşule,-n papuci,
Zâmbete! Să zâmbim iară!
Nu-ţi pot spune-o poezie
Că n-am fost de mult la şcoală;
Scuză-a mea ortografie!
E-o problemă generală…
Nuieluşe din străbuni,
S-aduci, Moşule, vreo zece!
În buchet cu rugăciuni,
Pentru molimă…Să plece!
(ANA VECERDEA ARDELEAN)
Total
362
Shares
Previous Post

Cuşca de aur a diavolului şi femeia gârbovă

Next Post

Duminica a 27-a după Rusalii – Tămăduirea femeii gârbove

Related Posts