Proorociile Vechiului Testament despre Născătoarea de Dumnezeu

Prot. Pr. Angelos Angelakopoulos – Biserica Sf. Parascheva, Kallipoleos, Pireu

Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu a fost proorocită cu multe veacuri înainte de a se naște. De aceea viața ei se află în centrul veacurilor și constituie „răsunetul vestirii proorocești, împlinirea vederilor proorocești, centrul așteptării mesianice”. Nenumărate sunt preînchipuirile vechi-testamentare care se referă la „Maica lui Emanuil cea neispitită de bărbat”. În prezentul articol vom prezenta cele mai reprezentative proorocii vechi-testamentare despre Maica Domnului.

1. PENTATEUHUL

În prima Carte a Sfintei Scripturi, la Facere, întâlnim primul simbolism. Edenul preînchipuiește Edenul cel înțelegător, care este Maica Domnului, în sânurile căreia sălășluiește Noul Adam, Hristos.
După căderea primilor zidiți, Adam și Eva, Hristos, Cuvântul Cel neîntrupat, vorbește cu călcătorii de poruncă și-i spune șarpelui, începătorului răutății, diavolul: „Dușmănie voi pune între tine și intre femeie, între sămânța ta și sămânța ei; aceasta îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepa călcâiul”. Femeia, a cărei sămânță va zdrobi capul șarpelui, a diavolului, este Fecioara Maria, iar sămânța este Hristos. Proorocia mai este cunoscută ca „prima evanghelie”.

Rugul care ardea și nu se mistuia, pe care l-a văzut proorocul Moisi în Muntele Horeb, constituie preînchipuirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, care ca un alt rug nemistuit de foc a ținut înlăuntrul ei „Focul cel mistuitor al Dumnezeirii”, fără să i se strice fecioria. „Mă duc să văd această arătare minunată: că rugul nu se mistuiește” .

Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu, este numită de Dumnezeu și pământ sfânt: „Moisi! Moisi! Nu te apropia aici! Ci scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt”.

Παναγια

Și Proorocul David o numește pământ: „Și au disprețuit pământul cel dorit”. Iar în altă parte: „Adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit” . Proorocul o numește pe Maica Domnului adevăr, datorită adevăratei ei feciorii, fiindcă și înainte de naștere și în timpul nașterii și după naștere a fost cu adevărat fecioară. Iar pe Hristos Îl numește dreptate, pentru că este Judecător drept. Pe Fecioara Maria o numește pământ, pentru că se trăgea din pământ, ca om, iar pe Hristos „din Cer”, pentru că Își are obârșia din Ceruri, nu ca om, ci ca Dumnezeu.

Tablele Decalogului, care erau scrise cu degetul lui Dumnezeu, fac trimitere la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care este cartea cea duhovnicească, în care s-a scris persoana și lucrarea lui Hristos.
Norul luminos și stâlpul de foc, care îi lumina pe israeliți ziua și noaptea, „arătându-le calea” către pământul făgăduinței, o preînchipuia pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Corabia lui Noe o simbolizează iarăși pe Maica Domnului, care a păstrat în pântecele ei începutul creației celei noi. Proorocul David o numește pe Fecioara chivot, zicând: „Scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii Tale”.

Cortul patriarhului Avraam este și el simbolul Născătoarei de Dumnezeu, căci în ea S-a sălășluit Cuvântul lui Dumnezeu.

Scara, pe care a văzut-o patriarhul Iacov  că unește cerul cu pământul, o preînchipuiește pe Născătoarea de Dumnezeu, care, ca scară duhovnicească, a unit Cerul cu pământul. Prin mijlocirea ei Dumnezeu S-a pogorât pe pământ, ca să suie „la viața cea de sus neamul omenesc”. De asemenea, Iacov a numit-o pe Preacurata loc, spunând: „Cât de înfricoșător este locul acesta!”. La fel și Proorocul Iezechiil spune: „Atunci m-a ridicat Duhul şi am auzit la spatele meu un glas mare ca de tunet care zicea: «Binecuvântată fie slava Domnului în locul unde sălăşluieşte El!»”. Iar proorocul împărat David spune: „Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele, până ce nu voi afla loc Domnului”.
Năstrapa de aur care avea mana , o preînchipuiește de asemenea pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care ca o altă năstrapă de aur a purtat înlăuntrul ei pe Iisus, Care este „Pâinea vieții care s-a pogorât din Cer”.

Sfeșnicul cel cu șapte brațe, care ardea în cortul mărturiei și în templul lui Solomon, o preînchipuiește și el pe Născătoarea de Dumnezeu, din care a strălucit Hristos, „Lumina cea adevărată, care luminează și sfințește pe tot omul, care vine în lume”. Sfeșnic luminos este Născătoarea de Dumnezeu, „Maica Luminii”. La fel lasă să înțeleagă și expresia din Cântarea Cântărilor: „Cât de frumoasă… toată frumoasă ești, iubita mea, și întinăciune nu este întru tine. Scoală, iubita mea, și vino la mine”. În același text singura porumbiță desăvârșită și aleasa maicii sale este Fecioara Maria, care a dobândit desăvârșirea și a devenit prototipul veșnic, vrednic de urmat.

Toiagul lui Aaron  care a înfrunzit, o prevestește pe Născătoarea de Dumnezeu, care a răsărit din arborele genealogic al lui Iesei. De asemenea, toiag o numește și proorocul Isaia: „Ieși-va toiag din rădăcina lui Iesei”. Potrivit aceluiași Prooroc, Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu, este numită și rădăcină: „Și va fi… rădăcina lui Iesei și Cel ce se va ridica (din ea) începătura neamurilor”.

2.  PSALMII

Proorocul și împăratul David o numește pe Maica Domnului Sion: „Şi va veni pentru Sion, Izbăvitorul, şi va întoarce păgânătățile de la Iacov” . Iar în altă parte: „Că a ales Domnul Sionul şi l-a ales ca locuinţă Lui” . Maica Domnului este numită și măslin, după mărturia aceluiași Proroc, care vorbește ca din partea ei: „Dar eu, ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu, am nădăjduit în mila lui Dumnezeu” . De asemenea, Fecioara Maria este numită și mamă, după același Proroc: „Mamă va zice Sionului omul”. Este numită și împărăteasă: „Stătu-t-a Împărăteasa de-a dreapta Ta”, fiică: „Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău” .

Fiică o numește și Solomon în Proverbele sale: „Multe fete s-au dovedit harnice, dar tu le-ai întrecut și le-ai covârșit pe toate” . Este numită, schimbare: „Aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt” , zi și noapte: „Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă” , cer: „Din cer a privit Domnul”  și: „Cerul cerului este al Domnului, iar pământul l-a dat fiilor oamenilor” , răsărit: „Împărăţiile pământului cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi Domnului. Cântaţi Dumnezeului Celui ce S-a suit peste cerul cerului, spre răsărit” , apus: „Cântați lui Dumnezeu, cântați Numelui Lui; cale faceți Celui ce S-a suit peste apusuri; Domnul este numele lui , soare: „În soare și-a pus locașul Său” , cetate: „Lucruri slăvite s-au grăit despre tine, cetatea lui Dumnezeu”  și: „Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu” .

Maica Domnului este, de asemenea, „fiica Împăratului”, împodobită cu virtuți dumnezeiești și omenești, de aceea a și fost singura care a putut fi sălășluire a lui Dumnezeu.
Potrivit cu Cântarea Cântărilor, Născătoarea de Dumnezeu este numită tron: „Regele Solomon şi-a făcut tron din lemnele Libanului” , pat: „Iat-o, este ea, patul lui Solomon, înconjurat de şaizeci de voinici, viteji din Israil” , mireasă: „Vino din Liban, mireasa mea” , soră: „Cât de frumoși s-au făcut ochii tăi, sora mea mireasă!” , grădină și izvor: „Eşti grădină încuiată şi izvor pecetluit” .

3.  PROOROCII

Proorocul Avacum o numește Teman: „Dumnezeu din Teman va veni” și munte: „Și Cel Sfânt din muntele cel cu umbră deasă” . Munte o numește și Proorocul Daniil, adresându-se către Nabucodonosor: „Văzut-ai până s-a tăiat o piatră din munte fără de mână” , dar și Proorocul David: „Muntele în care a binevoit Dumnezeu a locui”.

Proorocia proorocului Isaia cel cu mare glas: „Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuil” , se referă la Născătoarea de Dumnezeu, care a zămislit și a născut pe Hristos. De asemenea, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este numită de același proroc drept scaun înalt și preaînălțat: „Văzut-am pre Domnul şezând pre scaun înalt şi preaînălțat” .

Al cincilea evanghelist, proorocul Isaia, o numește, de asemenea, carte: „Şi vor fi vouă toate cuvintele acestea, ca și cuvintele cărții pecetluite” , tom: „Şi a zis Domnul către mine: «Ia un tom nou mare»”, clește: „Şi a fost trimis la mine unul dintre Serafimi, şi în mână avea un cărbune de foc, pe care îl luase cu cleştele de pe jertfelnic”, proorociță: „Și m-am apropiat de proorociţă şi a luat în pântece”  și nor: „Iată Domnul vine pe nor uşor şi ajunge în Egipt” .

Preînchipuire a Maicii Domnului constituie, de asemenea, și lâna lui Ghedeon. Adică, așa cum lâna a primit numai ea roua de noapte, tot astfel și Preasfânta Fecioară a primit roua lucrării lui Dumnezeu, prin care s-a stins înșelăciunea în care căzuse omenirea după căderea celor întâi-zidiți. Și împăratul și proorocul David spune: „Pogorâ-se-va ca ploaia pe lână şi ca picăturile ce cad pe pământ”.

Proorocia Proorocului Iezechiil despre „ușa ce căuta spre răsărit și era încuiată”, închipuiește mitrasul Fecioarei, prin care va trece numai Hristos, după care va rămâne pentru totdeauna „încuiată”. Aici se arată pururea fecioria Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, care a fost fecioară „înainte de naștere, în naștere și după naștere”. „Ușa aceasta încuiată va fi și nu se va deschide și nu va trece nimeni prin ea”. Același lucru se subînțelege și prin cuvintele: „Grădină încuiată, izvor pecetluit”. Același Prooroc o numește și sul: „Și am văzut o mână întinsă spre mine şi în ea o hârtie strânsă sul”, vedere: „Și am văzut vedere de foc și strălucirea lui împrejur, ca vederea curcubeului”, „Aceasta este vederea asemănării slavei Domnului” , chihlimbar: „Şi am văzut ca o vedere de chihlimbar, ca o închipuire de foc”, cărămidă: „Şi tu, fiul omului, ia-ţi o cărămidă” .

Preînchipuire a tainei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu o constituie și cel Trei Tineri „în cuptor”. Așa cum pe cei Trei Tineri i-a izbăvit de foc „Cel născut al Fecioarei”, Care a schimbat flacăra cuptorului în răcoare, în chip asemănător și mitrasul fecioresc al Născătoarei de Dumnezeu a rămas nestricat și nevătămat.

Spusa proorocească a Cărții proorocului Daniil, „văzut-a până s-a tăiat o piatră din munte fără de mână”, se referă și ea la Născătoarea de Dumnezeu. Muntele, din care a văzut Nabucodonosor că s-a tăiat o piatră fără mână omenească, o preînchipuie pe Fecioara Maria, care, ca un munte netăiat, a dat trupul său curat pentru a se naște Dumnezeu-Omul. Născătoarea de Dumnezeu L-a născut pe Mântuitorul lumii, fără să sufere nici cea mai mică vătămare. Atât zămislirea, cât și purtarea în pântece au fost fără stricăciune .

Traducere din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu

Previous Post

Cioplitorul în piatră, care nu era mulțumit de viața sa

Next Post

Starețul și ucenicul

Related Posts
Total
2
Share