Poate cea mai bună definiție a akediei am aflat-o de la Părintele Rafail Noica: akedia nu este nepărat o stare de inactivitate, de lâncezeală, de plictis „metafizic”, ci, dimpotrivă, poate fi la fel de bine și o stare de foarte mare agitație, în care omul se pierde pe sine în tot felul de treburi în