Anafora

†Ieremia, mitropolitul Gortinei și Megalopolei

  1. Frați creștini, în scurta mea predică de astăzi vă voi vorbi despre Anafora pe care o primim la sfârșitul Dumnezeieștii Liturghii. Se numește Anafora (în greacă Antidoron), pentru că o luăm în locul Darurilor. Daruri, Cinstitele Daruri numim Dumnezeiasca Împărtășanie. În Dumnezeiasca Împărtășanie Hristos ne dă Trupul Său și Sângele Său în dar , fără să le merităm. Așadar Anafora s-a iconomisit pentru cei care, pentru diferite pricini, nu se pot împărtăși și astfel, în loc de dumnezeiasca Împărtășanie, în loc de Cinstitele Daruri, primesc binecuvântarea Anaforei.
  2. Cu adevărat, mare este binecuvântarea Anaforei, frații mei. Este binecuvântare deoarece „trece” mai întâi prin toată sfințita slujbă, slujba Proscomidiei. În timpul acestei slujbe, din prescura pe care o pregătesc binecuvântatele mâini ale evlavioaselor femei, preotul scoate partea centrală a ei pe care scrie: „IISUS, HRISTOS, NI, KA”, o pune pe Sfântul Disc. Cealaltă parte rămasă din prescură, oare știți ce simbolizează? Simbolizează pântecele Maicii Domnului. Așa spune Sfântul Gherman, patriarhul Constantinopolului. Pentru că, așa precum din pântecele Maicii Domnului a ieșit Hristos, tot astfel și din „pântecele” prescurii iese, prin mâinile preotului la Sfânta Proscomidie, partea centrală cu „IISUS, HRISTOS, NI, KA”. La Dumnezeiasca Liturghie această parte, prin binecuvântarea preotului – o, mare minune! – va deveni Hristos, va deveni Trupul Domnului nostru Iisus Hristos.
  3. Partea rămasă din prescură care o simbolizează pe Maica Domnului, așa cum am spus, se taie pentru anaforă. Oare nu este mare binecuvântare să primiți această părticică din prescură și s-o mâncați? Cei de demult numeau Anafora „Înălțarea Maicii Domnului”. O numeau așa pentru că într-adevăr preotul înalță prescura până la frunte când începe Proscomidia, rostind și un tropar special: „Răscumpăratu-ne-ai pe noi din blestemul Legii…”. Și o numim „a Maicii Domnului”, pentru că am spus că prescura simbolizează pântecele Preasfintei Născătoare Dumnezeu.

Precum vă dați seama, frați creștini, ca să puteți mânca Anafora trebuie să nu mâncați nimic înainte. Și aceasta pentru că Anafora a „trecut” prin slujba Proscomidiei, care nu este ca slujba Litiei, de la care mâncăm pâinile și după ce am mâncat mai înainte. Iar Proscomidia este slujba care este legată de Dumnezeiasca Liturghie, pe care unii o numesc: „Liturghia în embrion”.

  1. Iubiți creștini, odată cu Anafora primiți și o altă binecuvântare deosebită. Ascultați! Cât de mult ați dori să intrați în Sfântul Altar și să vă închinați la Sfânta Masă! Dar acest lucru nu este îngăduit pentru dvs. mirenii și mai ales pentru femei. Deși nu este îngăduit pentru dvs. mirenii să intrați în Sfântul Altar, ca să sărutați Sfânta Masă, dar primind Anafora, sărutați mâna preotului care s-a atins de Sfânta Masă. Dar poate veți spune că și pe drum putem săruta mâna preotul și să primim această binecuvântare. Nu! Luați aminte! În vreme ce primiți anafora, primiți o binecuvântare specială de la preot. Pentru că aceasta se face imediat după Dumnezeiasca Liturghie, când mâna preotului, cu puțin înainte, a atins Sfintele și picură încă Sânge, Sângele lui Hristos, este o mână care „picură sânge”. Și astfel, sărutând mâna preotului atunci când primiți Anafora, este ca și cum ați săruta însăși Sfânta Masă, ca să nu spun că este ceva încă și mai mult. Pentru ca să primiți această ultimă binecuvântare, despre care am spus că o primiți luând Anafora, se înțelege că trebuie să luați Anafora din mâna preotului liturghisitor, iar nu s-o luați voi direct din vas.
  2. În încheiere vă recomand ca Anafora pe care o primiți Duminica de la preot să n-o mâncați toată (sau să cereți și altă bucățică), ci păstrați puțină, pe care s-o mâncați în fiecare zi la casele voastre. În fiecare dimineață luați o fărâmă (pe stomacul gol) cu agheasma mică, săvârșită la începutul fiecărei luni. Dar mai întâi să luați Anafora și după aceea agheasma, pentru că Anafora este legată de Dumnezeiasca Liturghie. Vă repet că, potrivit rânduielilor liturgice, adevărata anaforă este cea care se taie din prescura ce a fost proscomidită de către preot; cea din care se scoate partea cu „IISUS, HRISTOS, NI, KA” și se pune pe Sfântul Disc, iar nu cea care se taie din alte prescuri.

                   Cu multe binecuvântari,

† Ieremia, mitropolitul Gortinei și Megalopolei

Previous Post

Generația autizată

Next Post

Papa Francisc, omul New Age în haină creștină, susține homosexualitatea și un “nou creștinism” antihristic

Related Posts
Total
0
Share