Stareța Macrina Vassopoulos

Cunoștința cu personalitățile duhovnicești contemporane ale monahismului ortodox

  • 09/05/2017

       Stareța noastră, în perioada păstoririi Mănăstirii, urmând tradiția Sfinților Părinți, care, așa cum se păstrează în istorisirile Patericelor, „se dăruiau celorlalți” spre zidire duhovnicească, cerceta cu multă râvnă sufletească personalități duhovnicești contemporane ale petrecerii monahale, care se distingeau atât prin învățătura lor insuflată de Dumnezeu și neînșelată, cât și prin sfințenia vieții lor.

După 1967, împreună cu monahiile ei, Stareța a vizitat Sfânta Mănăstire a Maicii Domnului din Klisura – Kastoria, ca să primească binecuvântarea Cuvioasei Starețe Sofia Hotokouridou (1883-1974), pe care recent Biserica Ortodoxă, prin Hotărâre sinodală patriarhală, a numărat-o între Sfinții ei, rânduind ca pomenirea ei să se facă în ziua a șasea a lunii Mai. Sfânta Stareță Sofia, trăind într-o continuă legătură cu Maica Domnului, s-a dedat la o asceză mai presus de om, făcându-se nebună pentru Hristos și-i sfătuia pe toți care o vizitau și mai ales pe tineri să ia aminte la păzirea fecioriei. Pentru toată această viață a ei în rea pătimire și în asceză, Duhul Sfânt Mângâietorul i-a dăruit harismele străvederii, mai-înainte-vederii și a facerii de minuni.

Sfânta Sofia a primit-o cu multă dragoste pe Stareță și a sfătuit-o în problemele legate de nevoința duhovnicească, dar și a petrecerii monahicești și a slujirii sufletelor care vin la Mănăstire. Concret, Cuvioasa o sfătuia pe Stareță să-i îndemne pe toți închinătorii care veneau la Mănăstire să facă mărturisire sinceră.

 – Tu ai Mănăstire și vezi că vei da răspuns, dacă nu le vei vorbi oamenilor care vin la voi, ca să-L cunoască pe Hristos. Să le spui că, așa cum își curăță casele lor, toate colțurile și găurile, și scot toate gunoaiele, tot astfel să-și curețe și sufletele. Să facă spovedanie curată, să scoată tot, să curețe casa sufletului lor.

Pentru a întări credința celor aflați la acea binecuvântată întâlnire, a povestit, așa cum obișnuia, despre intervenția chirurgicală minunată săvârșită de Maica Domnului și de Sfinți în Septembrie 1967 și le-a arătat, cu sfânta ei simplitate, cicatricea în formă de cruce din gură. La plecare, Stareța Macrina și-a luat broboada și a pus-o cu evlavie pe spatele foarte gârbovit al Cuvioasei, care, mulțumită, i-a spus:

 – Așa cum m-ai acoperit tu, tot astfel să te acopere și pe tine Îngerul tău și Maica Domnului cu Acoperământul ei!

Stareța folosea întotdeauna învățăturile Sfintei Sofia, atunci când îi sfătuia pe oameni.

În aceeași perioadă, după 1967, fericitul Stareț Filothei Zervakos (1884-1980) a vizitat de două ori mănăstirea noastră, care i-a oferit cuvenita primire și găzduire, atunci când s-a aflat în regiune pentru motive de slujire pastorală. Stareța a vorbit îndelung cu el și s-a folosit de cuvintele sale izvorâtoare de Har și de experiențele sale duhovnicești. Stareța îl cinstea, de asemenea, pentru înalta sa duhovnicie și pregătirea sa teologică și dogmatică, și pe Părintele Atanasie Mitilineos (1927-2006) de la Sfânta Mănăstire Komniniou din localitatea Stomio – Larisa, pe care l-a vizitat în 1979 pentru a primi binecuvântarea sa. Unii dintre fiii duhovnicești ai Părintelui Atanasie ne-au adus la Mănăstire omiliile sale, pe care Stareța le folosea adeseori în sinaxele cu obștea. Nutrea o profundă cinstire pentru marele prinos adus Bisericii Ortodoxe de către Părintele Atanasie care, așa cum de multe ori ne spunea ea, nu precupețea nici o osteneală și trudă, limitându-și foarte mult odihna sa personală, pentru a sluji dumnezeiescului cuvânt.

În Septembrie – Octombrie 1981 a fost internat, pentru o lună la Spitalul clericilor din Atena (NIKE), Starețul Efrem Katunakiotul (1912 – 1998), care suferea de multă vreme de afecțiuni ale pielii picioarelor. Faptul acesta s-a făcut cunoscut în cercurile bisericești și, fiindcă Starețul nu ieșea din Sfântul Munte, multe obști monahale se grăbeau să-l cerceteze pentru a primi învățătură și binecuvântare. Starețul era însoțit de primul ucenic al său, Părintele Iosif ieromonahul[1], care îl ajuta și făcea slujirea de „portar” la salon, pentru a se păstra liniștea bolnavilor. Stareța Macrina cu câteva monahii au mers la spital pentru a-l cerceta pe Stareț. Adresându-se Părintelui Iosif care se afla pe hol, au cerut permisiunea să-l vadă puțin pe Stareț. Atunci Părintele Iosif a intrat în salon și apropiindu-se de el, l-a înștiințat de venirea Stareței Macrina cu monahiile ei. Răspunsul Starețului a fost plin de însuflețire:

 – Pentru ea larg deschise să fie ușile, fiul meu!

Stareța a intrat cu mult respect față de Stareț și cu o vădită dragoste și emoție. După ce au luat binecuvântarea Starețului, au plecat.

Această atitudine a Stareței, precum și bucuria de pe chipul Starețului său, i-a făcut o deosebită impresie Părintelui Iosif. Și astfel, atunci când s-au întors la sihăstria lor din Sfântul Munte, l-a întrebat de unde provenea acea prețuire reciprocă. Starețul i-a povestit că a întâlnit-o pentru prima dată pe Stareța Macrina în anul 1974, în Tesalonic, când l-a cercetat, tot la spital fiind, împreună cu obștea ei. Starețul ieșise atunci din Sfântul Munte, după treizeci și opt de ani, din pricina unei intoxicații. Atunci l-a impresionat prezența smerită a Stareței și, în general, purtarea ei monahicească. Întorcându-se la chilia sa, s-a rugat cu căldură pentru ea și a primit „vestire” că Stareța Macrina se află la măsuri duhovnicești foarte înalte, așa cum era Starețul Iosif Isihastul. Altă dată, Starețul Efrem Katunakiotul a văzut în timp ce se ruga pentru obștea noastră, doi stâlpi luminoși deasupra Mănăstirii. Vedea cu ochii minții rugăciunea Stareței noastre Macrina și a fericitei Teofana, mama Starețului nostru. În Iulie 1990, un oarecare închinător al Sfântului Munte a venit la Mănăstirea noastră, ca să vorbească cu Stareța. Ea aflând că acela se gândea să-l cerceteze pe Starețul Efrem la Katunakia, i-a trimis în dar puține semințe uscate. Când Starețul le-a primit, și-a manifestat marea sa bucurie printr-un zâmbet larg și i-a spus închinătorului, referindu-se la curăția inimii ei:

 – Fiule, această Stareță e numai mireasmă!

Stareța Macrina nutrea o deosebită evlavie și față de alți doi Stareți harismatici contemporani, fericiții Stareți Porfirie Kapsokalivitul (1906-1991) și Paisie Aghioritul (1924-1994). Pe Starețul Porfirie Kapsokalivitul l-a vizitat în 1984, în Atena, cu scopul de a-l ruga să-i însemneze în chipul crucii mâna care i se fracturase, pentru a evita operația destul de primejdioasă din pricina diabetului ei. Acela însă nu a dat nici o importanță problemelor ei de sănătate, ci numai i-a cerul numele monahiilor și surorilor din obștea ei. Și în timp ce Stareța le enumera, Părintele Porfirie, cu harisma străvederii pe o avea, analiza sufletul fiecăreia. În iarna anului 1986, însoțită de Stareța Fevronia de la Sfânta Mănăstire a Cinstitului Înaintemergător din Serres și de alte monahii, a vizitat Sfânta Mănăstire a Cinstitului Înaintemergător din Metamorfosi – Halkidiki, ca să ia binecuvântarea Starețului Paisie. De îndată ce s-au întâlnit, Stareța Macrina i-a făcut Starețului Paisie o metanie până la pământ. În același timp și Starețul Paisie a făcut la fel și nu s-a ridicat de la pământ, până ce nu s-a ridicat mai întâi Stareța. Aveau comuniune duhovnicească și fiecare simțea starea duhovnicească a celuilalt. Smerita cugetare a Starețului Paisie s-a arătat de altfel și din cuvintele pe care le-a spus atunci, referindu-se la Starețul nostru, Părintele Efrem:

 – De ce ați venit la mine? Voi aveți primul loz[2]. Eu ce să vă spun? Voi aveți sfaturile Starețului vostru.

Stareța nutrea, de asemenea, o deosebită evlavie și față de fericitul Stareț Iacov Țalikis (1920-1991), pe care l-a vizitat la Sfânta Mănăstire a Cuviosului David din localitatea Limni – Evia, în 1988 și 1990, însoțită de monahii și mireni. În timpul primei vizite fericitul Stareț era foarte bolnav, pentru că, în afară de celelalte boli pe care le avea, îl chinuia și o amețeală, din pricina căreia nici nu coborâse în acea zi la Dumnezeiasca Liturghie. Părinții Mănăstirii ne-au asigurat că nu este cu putință să ne vadă. Însă Stareța noastră cu o nezdruncinată credință și îndrăznire ne-a spus:

 – Rugați-vă cu metanierul, căci Starețul va coborî și ne va da binecuvântarea sa.

Când Părintele Chiril, viitorul egumen al Mănăstirii, acum adormit întru Domnul, a mers la Stareț și i-a spus că îl așteaptă Stareța Macrina cu obștea ei, cu osteneală, dar cu multă bucurie a coborât, ne-a dat binețe și ne-a sfătuit multă vreme stând în picioare. La un moment dat, adresându-se mirenilor, Starețul le-a spus:

 – Eu, dacă aș fi în locul vostru aș merge pe jos în fiecare dimineață la Mănăstire să iau binecuvântarea Stareței Macrina și numai după aceea aș merge la treaba mea.

Și însoțindu-ne până la poarta exterioară, în timp ce urcam în autobuz ca să plecăm, el cânta: „Șezut-a Adam în preajma Raiului…”[3].

În timpul celei de a doua vizite la Sfânta Mănăstire a Cuviosului David, în vara anului 1990, Starețul Iacov ne-a primit cu văditul său respect față de Stareță, spunând:

 – Stareța Macrina nu este numai Maica voastră, ci este și Maica noastră și Maica întregii Biserici. Dacă aș fi fost în Volos, aș fi mers în fiecare dimineață și i-aș fi sărutat mâna. Atât de mare evlavie am față de Stareța Macrina. În fiecare dimineață când liturghisim, scoatem părticică pentru Stareța Macrina și monahii. Iar această părticică o ia Îngerul Domnului – și credem aceasta – și o duce la Tronul lui Dumnezeu. Și ne rugăm pentru sufletele oamenilor, pentru Stareța Macrina, pentru monahii, pentru cei sănătoși, pentru cei îndurerați și pentru cei păcătoși. Iar Acela dăruiește binecuvântarea Sa.

Iar Stareței, Părintele Iacov i-a spus îndeosebi:

 – Dumnezeu să vă dea sănătate, atât cât vrea El, până ce se va sfârși sorocul. Vă doresc să dobândiți Raiul. Să fiți numărată, Maică Stareță, împreună cu sfânta Voastră obște, cu fecioarele cele înțelepte.

Starețul a vorbit multă vreme împreună cu ea despre minunatele experiențe și stări duhovnicești ale dumnezeiescului Har. Iar când monahiile trebuiau să plece și au venit și au luat binecuvântarea sa, Starețul le-a binecuvântat cu o Cruce, pe care Stareța i-o trimisese cândva ca dar.

[1] Urmașul Starețului Efrem Katunakiotul la Sfânta Sihăstrie a Cuviosului Efrem Sirul de la Katunakia, din pustiul Sfântului Munte.

[2] Expresie în limba greacă prin care se arată privilegiul cuiva.

[3] Slava de la Vecernia din Duminica Lăsatului sec de brânză.