În anul 1994 un oarecare athonit a mers să se închine la Mănăstirea Veche a Sfântului Dionisie de Olimp. Acolo a întâlnit o bătrână foarte evlavioasă care îi ajuta pe închinători. Bătrânica a povestit monahului următoarele, fiindcă voia să afle părerea lui, dacă face bine sau nu:
„Când văd vreun şarpe în curtea mănăstirii – aici sunt mulţi şerpi – îl însemnez cu semnul Sfintei Cruci şi şarpele înţepeneşte. Se face ca o vergea. Apoi îl prind şi îl arunc afară. Unii îmi spun:
– Eşti neghioabă de prinzi şerpii cu mâna?
– De ce să fiu neghioabă? le răspund eu. Ce este mai puternic, şarpele sau Crucea lui Hristos, pe care S‑a răstignit şi a mântuit toată lumea?
Cu puterea lui Hristos, atunci când vreau să frământ, pun făină şi apă, le amestec, le însemnez cu semnul Sfintei Cruci, iar apoi aluatul creşte şi fac pâine”.

Related Posts
Dumnezeu Se întristează când Îi cerem să ne pedepsească dușmanii
Ce nădejde de mântuire mai poți avea când tu nu numai că nu-l ierți pe dușmanul tău, dar…
17/03/2022
Lumânarea, simbol şi jertfă în Ortodoxie
Lumânarea este o jertfă adusă lui Dumnezeu, “jertfă de lumină” după cum este ea menţionată în vechile cărţi…
29/03/2023
Călătorule, stai şi te gândeşte la viaţă
Odată, într-un cimitir, un tânăr s-a oprit în faţa unei cruci de la un mormânt citind ce era…
18/02/2021