Un om care nu credea în Dumnezeu, avea întotdeauna obiceiul să spună că soarele, pământul, universul s-au făcut singure, că totul este din nimic. Într-o zi s-a dus în vizită la un prieten, care, spre deosebire de el, credea în Dumnezeu. Necredinciosul a văzut pe peretele prietenului său un tablou foarte frumos, şi-l întrebă:
– Cine a pictat tabloul acesta?
– Nimeni, răspunse vecinul.
– Cum nimeni?
– Uite aşa. S-a pictat singur, s-a urcat singur pe perete şi acum este aici.
– Vorbeşti aiurea, vecine!, spuse ateul necăjit.
– Ba nu vorbesc deloc aiurea. Dumneata îmi spui la fel, că toate s-au făcut singure, şi că Dumnezeu nu există. Dacă e aşa, şi dumneata trebuie să mă crezi că tabloul s-a făcut singur.
Necredinciosul şi-a plecat capul şi, din ziua aceea, n-a mai zis că nu există Dumnezeu.
Related Posts
Patimile ne întristează, dar pricinile lor totuși continuăm să le iubim
În excelentul Everghetinos se povestește cazul unui tânăr care se pocăia și care își ura deplin patimile lui.…
05/02/2024
Cea mai importantă resursă a unei familii este…
TIMPUL. Da, timpul! Nu proprietățile, veniturile de vreun fel sau altul, nici măcar sentimentele. Da, toate acestea sînt…
28/08/2021