Pilda neghinei
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemenea este Împărăția Cerurilor omului care a semănat sămânță bună în țarina sa. Dar, pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină printre grâu și s-a dus. Iar dacă a crescut paiul și a făcut rod, atunci s-a arătat și neghina. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu oare sămânță bună în țarina ta? De unde, dar, are neghină? Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaș a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voiești, deci, să ne ducem și s-o plivim? El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeți odată cu ea și grâul. Lăsați să crească împreună și grâul și neghina până la seceriș, iar la vremea secerișului voi zice secerătorilor: Pliviți întâi neghina și legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunați-l în hambarul meu.”
Cum își face loc răul printre adevăr
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLVI, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 536-537
„În Pilda semănătorului a vorbit de cei care n-au primit cuvântul Său; în pilda aceasta spune că l-au primit și unii care au stricat învățătura Sa. Că și acesta este un vicleșug al diavolului de a strecura în învățătura adevărată învățături greșite, colorând-o ca să semene mult cu adevărul, spre a-i înșela cu ușurință pe cei lesne de înșelat. De aceea Hristos nu o numește sămânță, ci neghină, că seamănă la înfățișare cu grâul.
Apoi vorbește și de felul vicleșugului, spunând: Pe când dormeau oamenii. Nu mică primejdie atârnă deasupra conducătorilor credincioșilor; și mai cu seamă deasupra celor cărora li s-a încredințat paza semănăturilor; dar nu numai deasupra conducătorilor, ci și deasupra credincioșilor. Pilda aceasta mai arată că erezia este posterioară adevărului, lucru confirmat și de desfășurarea faptelor. Întâi au fost profeții, apoi profeții mincinoși; întâi Apostolii, apoi apostolii mincinoși; întâi Hristos, apoi antihrist. Dacă diavolul n-ar vedea ce să imite sau pe cineva împotriva căruia să uneltească, nici n-ar întreprinde nimic și nici n-ar ști ce să facă. Așa însă, pentru că a văzut că o sămânță a dat o sută, alta șaizeci, iar alta treizeci, vine pe altă cale. Și pentru că n-a putut nici să smulgă semințele care prinseseră rădăcină, nici să le înăbușe și nici să le ardă, uneltește o altă înșelăciune: aruncă între semințele bune semințele lui. − Dar prin ce se deosebesc cei care dorm, m-ai putea întreba, de cei ce se aseamănă cu semințele căzute pe cale? − Se deosebesc prin aceea că pe cei care se aseamănă cu sămânța căzută pe cale i-a răpit diavolul repede; nici nu i-a lăsat să prindă rădăcină; cu ceilalți diavolul are nevoie de mai multă viclenie. Hristos a spus acestea ca să ne învețe să priveghem neîncetat. Chiar dacă ai scăpat de vătămările de mai înainte, ne spune Domnul, mai este și o altă vătămare. După cum dincolo pieirea îți venea de la cale, de la pietriș și de la spini, tot așa și aici pieirea îți vine de la somn; deci trebuie să stai de pază totdeauna. De aceea și spune Domnul: Cel care va răbda până la sfârșit, acela se va mântui (Matei 10, 22).”
Sursa: http://ziarullumina.ro
