Gata cu „introducerea.” Am vrut să înţelegi că dacă îţi scriu, încerc să îţi scriu nu după mintea mea cea slabă ci după cum au învăţat Sfinţii Părinţi. Ca fiu al Bisericii nu pot crede altceva decât au învăţat ei. Dacă ai înţelege cât de firesc sunt aşezate lucrurile în Biserica noastră, atunci vei înţelege şi ceea ce îţi scriu mai jos. Dar dacă nu înţelegi autoritatea dogmatică a Bisericii, s-ar putea ca ceea ce îţi scriu să te rupă şi mai mult de Biserică. Ceea ce poate că nu ar fi cel mai rău lucru. Poate că este mai bine să recunoşti că nu vrei să fii ortodox decât să te amăgeşti şi pe tine şi să îi amăgeşti şi pe alţii. Şi poate că, stând departe de lumină, îţi vei da seama că te afli în întuneric.
Haide, frate Toma, să vedem ce e cu scrisoarea pe care mi-ai trimis-o. Zici că ai puteri vindecătoare, crezi în reîncarnare şi altele asemenea. Aş putea să îţi scriu o carte întreagă, nu doar o scrisoare. Voi încerca să îmi expun pe scurt părerea despre ideile tale.
1. „Nu îmi place deloc ce văd prin biserici. Asta nu e credinţă. Prefer să am modul meu de a comunica cu Dumnezeu.”
Chiar dacă nu toţi oamenii din biserică duc o viaţă curată, aceasta nu este treaba noastră. Biserica este Casa Domnului şi numai în ea putem participa la sfintele slujbe; cu Hristos nu te poţi uni de unul singur, ci numai ca mădular al trupului Său. Să ştii că nu eşti singurul nemulţumit de vieţuirea unora dintre credincioşi. Crezi că Mirele Bisericii nu suferă văzând cum unele mădulare păcătuiesc? Şi nu numai Hristos are această durere, ci toţi preoţii şi toţi credincioşii care duc viaţă de sfinţenie. Aceştia, fără să îi judece pe păcătoşi, dar judecând păcatul lor, se roagă ca Dumnezeu să îi aducă pe calea cea bună. Schimbarea în bine nu porneşte din afară: porneşte de la noi. Pentru că dacă noi suntem mai bine, Biserica este mai bine (iar dacă ai vrea cu adevărat ca Bisericii să îi fie puţin mai bine, ai face şi tu un prim pas – părăsind rătăcirea în care te afli; pentru că aşa, criticând fără să facem ceva bun, nu cred că ne este de folos). Iar privitor la „modul personal” în care vrei să comunici cu Dumnezeu, mi se pare că eşti ca un naufragiat care se află în largul mării pe o şalupă de salvare. În barcă se află ghidul de folosire al şalupei, hărţi şi alte instrumente cu ajutorul cărora naufragiatul poate ajunge la ţărm. Dar, refuzând să folosească instrucţiunile de conducere a şalupei, el o foloseşte ca pe o barcă. Îşi face două vâsle şi începe să vâslească la întâmplare. Omule, nu ai puterea să vâsleşti până la ţărm. Nu te juca cu viaţa. La Dumnezeu nu poţi ajunge de capul tău, ci numai folosindu-se de harta pe care El ţi-a dat-o. Şi harta o înţeleg numai fiii Bisericii, cei care primesc înţelepciunea de a folosi şalupa aşa cum trebuie – nu doar ca pe o barcă.
2. „Cred şi ce zice Biserica despre judecata sufletelor, dar cred şi în reîncarnare şi în legea karmei”.
Nu îţi dai seama că nu poţi să crezi simultan în reîncarnare şi în Judecata de după moarte? Ori ne reîncarnăm, că aşa cere implacabila lege a karmei, ori ne aşteaptă răsplata sau osânda veşnică – după cum a învăţat Însuşi Hristos. Zici că ţi-a murit duhovnicul care te lăsa să crezi în reîncarnare. Ba chiar te şi împărtăşea. Ei bine, un preot care împărtăşeşte ereticii poartă în chip mincinos numele de preot. Pe unul ca acesta Hristos îl va aşeza la Judecată alături de cei pe care i-a împărtăşit. Şi împărtăşania le-a fost spre osândă.
Prima întrebare pe care ar trebui să o pună orice preot celui care vine la spovedanie (şi dacă nu mă crezi fă rost de un Molitfelnic şi uită-te în el), este: „Crezi tu că învăţăturile Bisericii sunt adevărate?”.
Cel ce crede într-o altă învăţătură decât cea a Bisericii nu poate fi spovedit. Ştiu că mai sunt radiestezişti şi yoghini şi tot felul de oameni cu practici bioenergetice care vin şi se împărtăşesc „ca să ia putere.” O să vadă ei la Judecată ce putere o să ia pentru că au luat cu nevrednicie Sfintele Taine. Auzi prostie: un yoghin să se împărtăşească. Dacă ar fi adevărate credinţele yoghinilor, dacă ar trebui să ne topim în esenţa dumnezeiască, atunci împărtăşania ar fi otrăvitoare; pentru că prin Împărtăşanie te-ai uni cu Hristos, ceea ce ar fi o pie¬dică dacă vrei să îţi anihilezi personalitatea. Babă frumoasă şi yoghin împărtăşit. Aoleu, câte năzbâtii mai apar… Încearcă să pricepi că până nu te vei lepăda de toată erezia nici un preot nu îţi poate da iertare de păcate. Are preotul puterea să ierte orice păcat, dar numai atunci când spovedania este completă. Or, dacă tu ascunzi la spovedanie păcatul ereziei, care este cel mai mare păcat, cum crezi că poţi primi iertare de păcate? Doar nu îţi imaginezi că preotul este un fel de vrăjitor care poate ierta şi păcatele ascunse la spovedanie?
Dacă până acum ai fost părtaş celor care au „furat” Sfânta Împărtăşanie, fără a fi mădulare ale Bisericii, îţi atrag atenţia cât se poate de serios că pentru un asemenea păcat poţi să şi mori. Sfântul Apostol Pavel le scria corintenilor despre o astfel de împărtăşire că „cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit” (I Cor. 11, 29-30). Gândeşte-te bine ce vrei: dacă vrei să te uneşti cu Hristos şi să te împărtăşeşti de Sfintele Taine, trebuie să te lepezi de orice erezie. Deocamdată însă, nu pot să te ajut cu nimic; ci doar aştept întoarcerea ta. Nu există păcat care să nu poată fi iertat prin Taina Spovedaniei, şi numai prin pocăinţă sufletul se poate vindeca de rana pe care i-a făcut-o erezia. Să ştii că pentru lepădarea de erezie şi primirea în Biseri¬ca Ortodoxă a celor rătăciţi există o slujbă impresionantă, care apare în Molitfelnic. Cei care vor să fie primiţi în Biserica Ortodoxă trebuie să mărturisească faptul că se leapădă de toate rătăcirile.
Nu ştiu dacă se va face vreodată o slujbă asemănătoare pentru cei convertiţi de la credinţe asiatice, pentru cei care au crezut în reîncarnare, horoscop şi yoga. Pe cei asemenea ţie ar trebui să îi întrebe preotul: “Te lepezi de credinţa necurată în reîncarnare, de idoleasca ghicire în stele, de toate superstiţiile şi de toate celelalte învăţături potrivnice adevărului?” Şi numai în cazul unui răspuns afirmativ i-ar putea primi să se spovedească.
