În data de 20 noiembrie se împlinesc 40 de ani de când Arhimandritul Dometie Trihenea, cunoscut duhovnic din Muntele Athos, a trecut la Domnul. Stareț al unei vechi chilii românești, iar mai târziu a unei mari mănăstiri athonite, Cuviosul Dometie a fost și un priceput tămăduitor al bolilor trupești.
Câteva aspecte biografice și învățături prețioase ale marelui duhovnic se regăsesc în volumul Convorbiri duhovnicești întocmit de biograful Cuvioșilor români, Arhimandritul Ioanichie Bălan.
Părintele Dometie a fost Starețul Chiliei românești Sfântul Ipatie din Athos, care aparține de Mănăstirea Vatoped. Acest mic așezământ monahal a fost locuit de români de peste 120 de ani, fiind refăcut de ieromonahul Orest Baldovin, ucenic apropiat al Sfântului Calinic de la Cernica. Foarte mulți monahi care au trăit de-a lungul timpului la această Chilie au fost originari din Ardeal, precum Părintele Dometie.
Acesta s-a născut în 8 iunie 1909, în comuna Tilișca din județul Sibiu, într-o familie de oameni credincioși, care se ocupau cu păstoritul oilor. Plecați în transhumanță, părinții săi nu s-au putut întoarce acasă din cauza începerii Primului Război Mondial. Dumitru, pe numele de botez, a rămas în grija bunicilor.
La vârsta de 12 ani a avut un vis în care a văzut toate mănăstirile din Athos. De altfel, nu întâmplător, pruncul fusese „dăruit” de părinții lui Maicii Domnului, cunoscută ca ocrotitoare a Sfântului Munte. Peste un an, Dumitru a decis să își dedice viața lui Hristos și a pornit alături de un alt copil de numai 9 ani spre Athos.
Au mers direct la Chilia Sfântului Ipatie care avea un Stareț aspru, dar sporit duhovnicește. Acesta îl va ajuta pe tânărul începător să-și clădească o viețuire călugărească solidă, punând la temelia ei ascultarea desăvârșită.
Cuviosul Dometie povestește că Starețul său i-a ars 150 de coli pe care transcrisese din manuscrise chirilice fără binecuvântare. De asemenea, timp de 20 de ani nu l-a lăsat să învețe niciun cuvânt grecesc, spunându-i: „Fratelui începător dacă nu-i tai voia de la început întru toate, nu se poate face călugăr decât numai cu hainele”. Părintele Dometie a fost de-a lungul vieții un mare iubitor de învățături filocalice și cărți, mărturisind că acestea au fost „toată durerea și bucuria din viața mea”.
După 7 ani de încercări a fost tuns în monahism, iar după alți 8 ani a fost hirotonit diacon și preot. În anul 1964 a fost făcut duhovnic. Un an mai târziu a fost ales de conducerea Sfântului Munte Stareț al mănăstirii bulgărești Zografu, ctitorie a Sfântului Ștefan cel Mare.
Părintele Dometie a preluat mănăstirea care mai avea doar câțiva monahi în vârstă și clădiri în paragină. A slujit neîntrerupt o perioadă, deoarece era singurul capabil de această ascultare. A condus mănăstirea 10 ani, timp în care a sporit numărul călugărilor și a rezolvat problemele administrative.
Părintele Dometie este, după mai multe surse, singurul călugăr român Stareț la una din cele 20 de mănăstiri împărătești din Athos, dar conform unei note de subsol din cartea „Convorbiri duhovnicești”, în anii din urmă au fost găsite mărturii cu privire și la un alt Stareț român din Sfântul Munte, care a condus Mănăstirea Simonos Petras între 1801-1805: Starețul Iachint, menționat de ieromonahul Theologos Simonopetritul în lucrarea „Sfântul Paisie și ucenicii lui în Sfântul Munte și în Mănăstirea Simonospetra”, apărută la Editura Doxologia.
A fost și un duhovnic foarte căutat, recunoscut pentru discernământul, delicatețea și deschiderea inimii sale. Timp de 15 ani a fost duhovnic la Mănăstirea Constamonitu pentru călugări greci, români, bulgari, macedoneni și albanezi, dar și mulți mireni. Chiar Cuviosul Paisie Aghioritul îl recomanda ca părinte spiritual pentru folos duhovnicesc.
Un portret complex al Părintelui Dometie a fost realizat și de monahiile de la Mănăstirea Paltin din județul Neamț în numărul din iulie al Revistei Atitudini. Printre datele biografice, maicile au inclus și mărturii ale vindecărilor făcute de starețul athonit, culese de drd. Sorin-Gabriel Pomană.
Părintele Gavriil de la Kapsala relatează că Părintele Dometie „localiza locul unde este boala și prin metoda sa, prin practica sa dobândită prin citirea cărților vechi și din învățarea de la bătrânii care practicaseră medicina, făcea minuni. Vindeca pe bolnavii care nu puteau fi tămăduiți nici de doctori. Trata în special boli care afectează nervul sciatic, răceli, tromboze. Palpa cu mâinile pe bolnav și localiza ca un magnet punctele bolnave”.
În același articol este menționat și faptul că Părintele Dometie, „întotdeauna, îaninte de a-l vedea pe cel suferind, se închina înaintea unei Icoane cu Sfinte Moaște și cerea mijlocirea Sfântului Ipatie sau a Sfântului Gheorghie, față de care avea o aleasă evlavie”.
De asemenea, într-un material realizat de Trinitas TV, Arhimandritul Sava Hristodoulias de la Chilia „Nașterea Maicii Domnului” a Mănăstirii Vatoped povestește cum, încă de la prima întâlnire, și-a dat seama de darul înainte-vederii pe care Starețul îl avea.
Părintele Sava îl descrie pe duhovnic ca pe un om în preajma căruia simțea o mare familiaritate și care te făcea prin deschiderea lui, să te descoperi pe tine însuți în fața lui, într-un mod firesc, neforțat, în taina Sfintei Spovedanii.
Arhimandritul Sava mărturisește că, pe lângă alinarea sufletească, Cuviosul Dometie l-a vindecat de durerile de cap și i-a dat numeroase recomandări de remedii din plante.
În același material, Schimonahul Maxim Nikolopoulos de la Mănăstirea Iviron, care l-a cunoscut pe Cuviosul Dometie adaugă că acesta nu se ocupa doar cu plantele medicinale în privința cărora era experimentat, dar făcea și intervenții chirurgicale.
După mai bine de 60 de ani trăiți în Sfântul Munte și 40 de ani în care a avut în grijă Chilia Sfântului Ipatie, Cuviosul Dometie Trihenea a adormit în Domnul, în ajunul sărbătorii Intrării Maicii Domnului în Biserică, din anul 1985.
A plecat la cele veșnice cu rugăciunea pe buze și cu gândul la draga lui țară despre care spunea: „O, Românie, țara mea! Popor binecuvântat! Nu știu ce să admir întru tine! Iubire de Dumnezeu, râvna pentru Biserică, îndurarea, dărnicia, evlavia sau iubirea de străini?”
Sursa: http://basilica.ro.
