În sâmbăta din cea de-a cincea săptămână a Postului Mare, la slujba Utreniei, Biserica noastră Ortodoxă prăznuiește Imnul Acatist al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria. Acest imn reprezintă modelul tuturor acatistelor din tradiția ortodoxă. Sărbătoarea a fost rânduită ca mărturie a ocrotirii grabnice pe care Maica Domnului o dăruiește celor ce o cheamă în rugăciune. Iar dacă în Bisericile și mănăstirile noastre ziua aceasta este aşezată cuminte, curat și cu mare cinste, în Grădina Maicii Domnului, la Mănăstirea Dionisiu, atmosfera este una… ca-n Rai. Motivul? Părinții de aici și toată suflarea athonită cinstesc prin slujbă de toată noaptea și prin cântări alese Icoana Maicii Domnului „Imnul Acatist” – o Icoană cu totul deosebită, a cărei istorie v-o spunem și dumneavoastră în rândurile de mai jos.
Icoana care a izbăvit Constantinopolul
Icoana Maicii Domnului „Imnul Acatist” este cel mai prețios odor al Mănăstirii Dionisiu, oferită în dar în anul 1375 de către împăratul Alexie al III-lea Comneanul Sfântului Dionisie, ctitorul mănăstirii. Aceasta este, de fapt, Icoana pe care Patriarhul Serghie a ţinut-o în mâini atunci când a înconjurat zidurile Constantinopolului, în anul 626. Ce s-a întâmplat atunci, mai exact?
La începutul lunii august a anului 626, capitala bizantină a fost asediată, iar împăratul Heraclie, cel care ar fi trebuit să o apere, se afla departe, cu armata sa, într-o campanie militară. Deși erau copleșiți numeric, locuitorii cetății nu s-au lăsat cuprinși de teamă. În acel ceas de cumpănă, Patriarhul Serghie, inspirat de Sfântul Duh, a organizat o procesiune prin oraș, purtând cu evlavie Lemnul Sfintei Cruci, Icoana nefăcută de mână a Mântuitorului și veșmântul Maicii Domnului, alături de această Icoană, a Imnului Acatist. Cu glas puternic, patriarhul i-a îndemnat pe toți, de la cel mai mic până la cel mai mare, să se roage fierbinte Maicii Domnului, spunându-le că doar sub Acoperământul ei ocrotitor mai există o șansă de izbăvire.
Cuvintele sale au aprins credința în inimile oamenilor. Fără șovăire și fără îndoială, locuitorii Constantinopolului s-au rugat cu lacrimi, iar Dumnezeu le-a ascultat cererea. Din senin, o furtună năprasnică s-a dezlănțuit asupra flotei inamice, nimicind corăbiile persane. Această minune a schimbat soarta războiului, deschizând calea contraatacului bizantin. Curând, împăratul Heraclie a început să recucerească, rând pe rând, toate teritoriile pierdute.
În semn de recunoștință pentru mijlocirea Maicii Domnului, locuitorii Constantinopolului au petrecut întreaga noapte în rugăciune, cântând în picioare Imnul Acatist al Maicii Domnului în Biserica sa din Vlaherne. Atunci s-a cântat, pentru prima dată, Imnul Acatist alături de cântarea „Apărătoare Doamnă”. Această slăvire de o noapte întreagă a rămas, peste veacuri, ca un testament al credinței și al ajutorului ceresc revărsat asupra celor care o cheamă pe Născătoarea de Dumnezeu în ceasul încercării.
Pictată de Sfântul Luca
Tradiția Bisericii noastre spune că această Icoană a Maicii Domnului a fost pictată de către Sfântul Evanghelist Luca, cel care după momentul Cincizecimii a pictat primele Icoane ale Maicii lui Dumnezeu. Ulterior, aproximativ 70 de Icoane ale Maicii Domnului au fost pictate de către Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, iar după aceste Icoane au fost făcute mai multe copii timpurii, unele dintre ele rezistând până în zilele noastre, lucru care s-a întâmplat și cu Icoana Maicii Domnului a Imnului Acatist.
În ceea ce privește tehnica realizării ei, Icoana a fost făcută dintr-un amestec de ceară și mastic (o rășină de origine vegetală provenită dintr-un arbore exotic numit Pistacia lentiscus), de unde putem înțelege că Sfântul Luca nu doar că avea darul picturii, ci și o măiestrie tehnică impresionantă pentru a lucra cu astfel de materiale. Asta deoarece ceara și masticul se topeau și se amestecau cu pigmenți naturali pentru a obține o pastă omogenă și ușor modelabilă. Apoi, acest amestec era aplicat pe un suport solid cum este lemnul.
De-a lungul vremii, Icoana Maicii Domnului „Imnul Acatist” a suferit modificări, iar astăzi trăsăturile sale abia se mai disting. În anul 1786, a fost acoperită cu o îmbrăcăminte din argint aurit, iar pe spatele său se păstrează o reprezentare a momentului în care împăratul Alexie al III-lea Comneanul o dăruiește Cuviosului Dionisie.
Icoana este așezată în pronaosul Bisericii mari, în paraclisul cu același nume, în partea dreaptă a catapetesmei, unde zilnic se săvârșește Sfânta Liturghie. În zilele marilor praznice, Icoana este adusă în katholikon și așezată pe un tron împodobit cu mare cinste. Considerată a fi cea mai veche Icoană făcătoare de minuni din Sfântul Munte Athos, Icoana Maicii Domnului „Imnul Acatist” a izvorât de multe ori mir binemirositor și multe minuni s-au petrecut înaintea ei ca urmare a rugăciunilor săvârșite de către creștini din toată lumea.
Furată de pirați și adusă înapoi
La sfârșitul secolului al XVI-lea, un grup de pirați, în timpul unei incursiuni, au furat Icoana Maicii Domnului, alături de multe alte obiecte de valoare, punând-o într-un cufăr. După ce s-au îndepărtat în larg cu corabia, aceasta a rămas timp de mai multe nopți nemișcată, bătută continuu de valuri, chiar lângă Sfântul Munte. Într-o noapte, Maica Domnului li s-a arătat piraților în vis și le-a spus: „De ce m-aţi închis în acest cufăr şi m-aţi înstrăinat? Duceţi-mă înapoi la casa mea, dacă vreţi să nu muriţi cu toţii!”.
Treziți din somn, pirații s-au hotărât să urmeze îndrumarea Maicii Domnului și, imediat, au simțit cum vântul i-a adus până în portul mănăstirii. Când au deschis cufărul pentru a scoate Icoana, au descoperit că aceasta era plină de mir deosebit de frumos mirositor, care se revărsase pe pânza și acoperămintele cu care fusese învelită. Martorii minunatei fapte au dus Icoana în mănăstire, iar doi dintre pirați, impresionati de acest semn dumnezeiesc, au intrat în mănăstire și s-au făcut monahi, căindu-se toată viața pentru păcatul lor.
Vindecarea unui director de seminar
În anul 1758, Evghenie Vulgaris, pe atunci director al Athoniadei, a suferit o boală gravă în Sfântul Munte Athos, manifestându-se sub forma unui abces periculos în maxilarul stâng, care s-a extins rapid și i-a cauzat dureri insuportabile. După ce tratamentele tradiționale nu au avut efect, a hotărât să meargă la Mănăstirea Dionisiu, unde un monah și medic, pe nume Nichifor, i-a aplicat diferite tratamente. Totuși, abcesul nu cedase, iar Evghenie ajunsese în stare de descurajare totală. Într-un moment de disperare, el s-a rugat Maicii Domnului cu lacrimi, cerându-i să-l vindece. După rugăciunea sinceră, a fost dus înaintea Icoanei „Imnul Acatist” a Maicii Domnului, iar miraculos, abcesul a început să se reducă semnificativ, iar Evghenie s-a vindecat complet.
Ce-am mai putea spune noi, în această aleasă zi? Puține cuvinte… Cert este că Icoana Maicii Domnului „Imnul Acatist” nu este doar un sfânt odor de o valoare deosebită, ci și o dovadă vie a minunilor și ajutorului Bunului Dumnezeu și al Maicii Sale, revărsat asupra celor care o cheamă cu credință. De la istoria sa legată de salvarea Constantinopolului, până la minuni recente și vindecări minunate, această Icoană continuă să ne întărească tuturor credința, fiind un simbol al ocrotirii Maicii Domnului pentru toți cei care o cheamă în rugăciunile lor. Păstrată cu mare evlavie la Mănăstirea Dionisiu, ea rămâne un fel de far de lumină și nădejde pentru întreaga Ortodoxie, aducând mângâiere celor care se apropie de ea cu inimă curată și cu rugăciune fierbinte.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro.
