Le-a fost adus un peşte, bucătarul l-a prăjit şi l-a adus chelarului. Dar, având el o treabă fără amânare, a ieşit din cămară, lăsând peştele într-un vas pe jos, şi a rugat un ucenic mic al fericitului Ghelasie să-l păzească o vreme, până se întoarce.
Iar copilaşul, fiindu-i poftă, începu să mânce peştele fără vreo şovăială.
Intrând chelarul şi văzându-l mâncând, s-a mâniat pe copil, care şedea jos, şi i-a şi dat un picior, fără să stea pe gânduri. Şi din lucrarea diavolului, lovit de moarte, leşinând a murit.
Iar chelarul de frică l-a învelit în pătura lui, apoi s-a dus de a căzut la picioarele Avvei Ghelasie, vestindu-i ce se întâmplase.
Acela i-a poruncit să nu mai spună nimănui şi să-l ducă în Altar seara, când toţi se liniştesc, şi să-l pună înaintea jertfelnicului şi să plece de acolo.
Şi venind bătrânul în Altar, a stat la rugăciune; iar la ceasul miezonopticii, adunându-se fraţii, a ieşit bătrânul însoţit de copil, nimeni neştiind ce se întâmplase, în afară de el şi de chelar, până la sfârşitul vieţii sale.
Extras din Patericul egiptean – despre avva Ghelasie.
