Postul Nașterii Domnului este una dintre cele mai importante perioade de pregătire duhovnicească din Biserica noastră Ortodoxă. Cunoscut în popor și sub numele „Postul Crăciunului”, el începe în acest an vineri, 15 noiembrie 2024. Este o perioadă de pregătire sufletească în care pocăința se împletește cu milostenia și cu faptele bune, așa cum ne învață Sfintele Evanghelii citite în Biserici înaintea și pe parcursul acestui post. Perioada aceasta aparte se va încheia în ziua de 24 decembrie, în ajunul slăvitului Praznic al Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Această ultimă zi este cunoscută drept „Ajunul Crăciunului” și este rânduită ca zi de post aspru, urmată de bucuria sărbătorii Nașterii Domnului.
Dacă în anii trecuți v-am spus care sunt caracteristicile speciale ale zilei de 14 noiembrie, când se face lăsatul secului, apoi v-am răspuns la întrebări precum cine, când și cum a stabilit ca Postul Crăciunului să țină 40 de zile sau am adunat câteva îndemnuri de care să ținem cont pe parcursul celor 40 de zile, în acest an ne-am gândit să vă aducem înainte câteva îndemnuri despre post care să vă inspire, din învățăturile unui Cuvios prăznuit chiar pe 15 noiembrie, în cea dintâi zi a acestei călătorii duhovnicești: Cuviosul Paisie de la Neamț. Vă invităm să le descoperiți în rândurile de mai jos!
Scurte considerații istorice
Întâi de toate, trebuie să știm că Postul Naşterii Domnului a fost instituit în sec. IV-V, deci puțin mai târziu decât Postul Sfintelor Paşti. În volumul „Liturgica generală”, Părintele Ene Braniște subliniază că acest post este de asprime mijlocie, asemănător celui al Sfinților Apostoli. În sfintele mănăstiri se ajunează lunea, miercurea și vinerea până la Ceasul al IX-lea, când se mănâncă hrană uscată sau legume fierte, fără untdelemn. Marțea și joia se mănâncă plante fierte, drese cu untdelemn, și se bea vin, iar sâmbăta și duminica se îngăduie și pește. De asemenea, se mai face dezlegare la peşte și în zilele de luni, marţi şi joi doar în cazul în care este prăznuit un Sfânt cu Doxologie Mare, adică atunci când la Utrenie se cântă polieleul (grupul de cântări rânduite la Utrenia Sfinților mai importanți), se citește Sfânta Evanghelie, iar la final se cântă Doxologia Mare.
Cine este Cuviosul prăznuit în prima zi din Postul Naşterii Domnului?
Postul Nașterii Domnului începe în fiecare an cu prăznuirea Cuviosului Paisie de la Neamț. Viața și lucrarea acestui mare stareț nemțean au fost și vor rămâne un model de dăruire pentru cei care caută să își dedice întreaga viață lui Hristos și Evangheliei Sale. Cunoscut și sub numele de Paisie Velicicovschi, acest Cuvios a fost unul dintre marii nevoitori ai secolului al XVIII-lea, născut în Poltava (Ucraina), ca fiu al protopopului Ioan. Alegând viața monahală, a vizitat mai multe mănăstiri, până când a ajuns în Țara Românească.
La 24 de ani, a ajuns în Muntele Athos, unde a petrecut mulți ani în asceză și învățare, atrăgând ucenici și formând o obște unită în rugăciune și nevoință. În acest timp, Cuviosul Paisie a început să traducă din scrierile filocalice – textele despre viața spirituală ale Sfinților Părinți – din greacă în slavonă, făcându-le accesibile monahilor și credincioșilor din întreaga lume ortodoxă.
În 1763, din cauza dificultăților din Muntele Athos, s-a întors în Moldova, unde a fost numit Stareț al Mănăstirii Dragomirna. Ulterior, s-a mutat la Mănăstirea Secu și, în cele din urmă, la Mănăstirea Neamț, unde a reușit să formeze o obște de peste 700 de monahi. După trecerea la cele veșnice, Cuviosul Paisie a fost înmormântat la Mănăstirea Neamț, iar în 1992 a fost canonizat de Sinodul Bisericii noastre.
5 sfaturi despre post de la Cuviosul Paisie Velicikovski
Căutând în bibliotecă, am descoperit printre rafturi o carte pe care, cu adevărat, fiecare dintre dumneavoastră ar trebui să o aveți în colecția personală. Este vorba despre volumul „Crinii țarinei sau flori preafrumoase”, o lucrare care reflectă învățăturile și înțelepciunea adâncă a Cuviosului Paisie de la Neamț. Printre altele, în această carte, el subliniază importanța postului, a măsurii în toate lucrurile și a curățirii sufletului, în cuvinte simple. Am selectat, dintre îndemnurile sale, cinci citate principale pe care vi le prezentăm mai jos:
- „Postul moderat și cumpătat este baza și capul tuturor virtuților. Cum lupți cu leul și cu groaznicul șarpe, așa trebuie să lupți cu dușmanii în neputința trupească și cu sărăcia sufletească. Dacă cineva vrea să aibă mintea trează de la gânduri murdare, trebuie să-și curețe trupul prin post. Postul este necesar ca și aerul.”
- „Mâncând puțin în fiecare zi, aceasta este o cale spre desăvârșire, după cum spun unii. Nicidecum nu se va înjosi moralicește și nu-și va dăuna sufletului acela care mănâncă zilnic la o oră anume, pe aceștia îi laudă Sfântul Teodor Studitul în învățătura lui. Așadar, postind cu măsură și având un program regulat al hranei, omul își purifică atât trupul, cât și sufletul, și se apropie de desăvârșire.”
- „Postul, pătrunzând în suflet, omoară păcatul din adâncul lui. Foamea și setea sunt date omului pentru curățirea trupului, apărarea lui de la gânduri rele și de la patimi. Dacă cineva consumă puțină hrană în fiecare zi, atunci el capătă un mare folos, și patimile trupului nu-l vor stăpâni.”
- „Sfinţii Părinţi nu recomandă să începi un post peste puteri, ca să nu ajungi la slăbiciune. Ia-ţi drept regulă să mănânci în fiecare zi, astfel te poţi mai lesne abţine; iar dacă cineva posteşte mai mult, atunci cum te poţi abţine de la ghiftuire şi îmbuibare? Nicicum. Un astfel de început necumpătat are loc ori din cauza trufiei, ori din cauza nechibzuinţei; iar abţinerea este una din virtuţi care contribuie la înfrânarea trupului.”
- „Cei care postesc un timp anume și care nu se lasă purtați de plăcerile lumii, dar continuă să trăiască în cumpătare, vor dobândi mari roade duhovnicești. Astfel, postind puțin în fiecare zi, omul își întărește trupul și își purifică sufletul, dobândind pace și claritate interioară. Nu trebuie să te istovești peste măsură, dar trebuie să ai o practică regulată, adaptată puterilor tale, pentru a nu ajunge la slăbiciune sau alte pericole.”
Așadar, să luăm aminte la aceste învățături și să ne străduim, în calitatea noastră de creștini ortodocși, să ne apropiem viața și viețuirea de învățăturile Cuviosului Paisie. Postul, în înțelesul său adânc, nu este doar o practică de auto-disciplină, ci o cale de curățire a trupului și a sufletului, pentru a deveni mai buni și a fi mai aproape de Dumnezeu. Este o ocazie de a ne analiza conștiința, de a reflecta la propriile neputințe și de a ne pregăti pentru întâlnirea cu Hristos, trăind într-un mod care să ne apropie de esența credinței noastre.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro.
