Sărbătorile religioase reprezintă momente de adâncă reflecție, comuniune și înnoire sufletească pentru creștinii ortodocși. Între acestea, sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului, din data de 1 octombrie, ocupă un loc deosebit, fiind legată de experiența vie a Bisericii și de conștiința profundă că Maica Domnului este mijlocitoarea și ocrotitoarea tuturor credincioșilor. Deși evenimentul are origini istorice precise, în Constantinopol, în vremea împăratului Leon cel Înţelept (886-912), mesajul și actualitatea sărbătorii depășesc contextul epocii, adresându-se cu aceeași forță oamenilor din prezent, întrucât se pune accent pe credinţă şi pe rolul covârşitor al Maicii Domnului în mântuirea credincioşilor.
Sărbătoarea își are rădăcinile într-un eveniment relatat de Tradiția bisericească, petrecut în Biserica Vlahernelor din Constantinopol, în jurul anului 910. Aici, în timpul unei privegheri, Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos, împreună cu ucenicul său Epifanie, a avut o viziune extraordinară: Maica Domnului, înconjurată de Îngeri și Sfinți, se afla în văzduh și, întinzând omoforul sau acoperământul său peste credincioși, îi ocrotea și îi binecuvânta. Această experiență mistică a fost interpretată de Biserică drept o dovadă clară a grijii materne a Fecioarei Maria pentru credincioşi. Astfel, s-a instituit sărbătoarea ca semn de recunoștință pentru ocrotirea Maicii Domnului asupra Bisericii.
Din punct de vedere teologic, sărbătoarea pune în lumină câteva adevăruri fundamentale. În primul rând, este scos în evidenţă rolul Maicii Domnului ca mijlocitoare. Ea se roagă neîncetat pentru oameni înaintea tronului lui Dumnezeu, iar acoperământul simbolizează rugăciunea și grija ei. În al doilea rând, se poate vedea ocrotirea Bisericii prin Maica Domnului, care prin gestul întinderii omoforului ei arată că întreaga comunitate a credincioșilor este sub protecția ei. Iar în al treilea rând, se arată legătura dintre cer și pământ. Apariția ei în mijlocul slujbei dovedeşte că viața liturgică a Bisericii este unirea celor două lumi, iar Sfinții și Îngerii participă împreună cu oamenii la slujire. Astfel, sărbătoarea nu este doar un eveniment comemorativ, ci o realitate vie, actuală, prin care Biserica simte și trăiește prezența Maicii Domnului.
Acoperământul (omoforul) Fecioarei Maria are un simbolism adânc. El semnifică deodată protecția împotriva primejdiilor, dar şi îmbrățișarea maternă arătată în iubirea ei necondiționată, asemenea dragostei unei mame care își ocrotește copilul, precum şi pacea și nădejdea în vremuri tulburi, acoperământul fiind un semn al siguranței, al biruinței credinței asupra fricii și disperării. În iconografie, scena Acoperământului Maicii Domnului este reprezentată prin imaginea Fecioarei întinzând un voal larg peste mulțimea credincioșilor, ceea ce exprimă unitatea și solidaritatea spirituală a întregii Biserici.
Pentru omul contemporan, prins între frământări sociale, conflicte, nesiguranțe economice și crize morale, mesajul sărbătorii este deosebit de actual. Într-o lume dominată de neliniște, Acoperământul Maicii Domnului ne amintește că nu suntem singuri, ci avem o mijlocitoare puternică în Ceruri, de aceea, sărbătoarea este o sursă de speranţă. În acelaşi timp este o chemare la rugăciune. Evenimentul s-a petrecut în cadrul unei privegheri. Astfel, creștinilor li se reamintește că prin rugăciune pot simți prezența Maicii Domnului. De asemenea, sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului este pentru noi un model de solidaritate. Așa cum Maica Domnului îi acoperă cu grijă pe toți credincioșii, și oamenii sunt chemați să se ocrotească unii pe alții, prin dragoste și ajutor reciproc. Nu în ultimul rând, sărbătoarea este un îndemn la curăție și credință, ea subliniind că ocrotirea Maicii Domnului este simțită cu precădere de cei care își pun nădejdea în Dumnezeu și se străduiesc să ducă o viață curată. Astfel, pentru creștinii de astăzi, sărbătoarea devine nu doar un moment de cinstire a trecutului, ci o forță de reînnoire spirituală.
În spațiul românesc, sărbătoarea are o rezonanță specială. Numeroase Biserici și mănăstiri poartă hramul Acoperământului Maicii Domnului, iar tradiția populară a asociat această dată cu începutul toamnei, cu pregătirile pentru iarnă și cu ideea de ocrotire a gospodăriei. Mai mult, comunitățile creștine își reafirmă identitatea prin procesiuni, slujbe speciale și momente de rugăciune colectivă. În acest fel, sărbătoarea contribuie nu doar la viața spirituală personală, ci și la coeziunea comunitară. Sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului este una dintre cele mai grăitoare expresii ale credinței ortodoxe în grija și ocrotirea Fecioarei Maria asupra lumii. Ea amintește credincioșilor că în orice vreme, fie de pace, fie de încercare, pot găsi alinare și nădejde sub sfânt acoperământul ei. Pentru creștinii de astăzi, această sărbătoare nu este doar o tradiție veche, ci o chemare la speranță, unitate și rugăciune. Prin înțelesul ei profund, ea rămâne actuală și indispensabilă vieții religioase, încurajându-i pe oameni să se apropie de Dumnezeu și să trăiască în lumina iubirii dumnezeieşti.
Pr. Ştefan Sfarghie
Sursa: http://ziarullumina.ro.
