Act de sfințire a picturii Catedralei Naționale

Cu vrerea Tatălui, cu lucrarea Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, în Anul Centenar al României Mari 2018 a fost sfințit, la 25 noiembrie, Altarul Catedralei Mântuirii Neamului sau Catedrala Națio­nală, cu hramurile Înălțarea Domnului (Ziua Eroilor) și Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României. Duminică, 26 octombrie 2025, la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, se sfințește întreaga Catedrală Națională, un dar al poporului român dreptcredincios izvorât din credința în Dumnezeu și cinstirea Eroilor români.

Necesitatea construirii unei Catedrale Naționale în Bucureşti s‑a resimțit mai ales după Războiul de Independență din 1877‑1878, iar după proclamarea României ca Regat, în anul 1881, Regele Carol I al României a înaintat Camerei Legis­lative, în anul 1884, un proiect de lege privind construirea unei catedrale creştin‑ortodoxe în București. Deși proiectul a fost primit cu entuziasm de opinia publică, idealul nu s‑a realizat. După Marea Unire din 1918, dorința construirii unei catedrale în capitala ţării, ca recunoştinţă adusă lui Dumnezeu pentru înfăptuirea României întregite, a fost susținută atât de Mitropolitul primat Miron Cristea, cât și de Regele Ferdinand (1920). După înființarea Patriarhiei Române în anul 1925, s‑au întreprins numeroase demersuri pentru construirea noii Catedrale Patriarhale, vechiul proiect al „Catedralei Mântuirii Neamului”. Însă toate eforturile s‑au năruit, din cauza crizei economice, a izbucnirii celui de‑Al Doilea Război Mondial și apoi a instaurării regimului comunist în România pentru o perioadă de 45 de ani.

După anul 1990, proiectul Catedralei noi a fost reluat de vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist Arăpașu, care, deși a întâmpinat numeroase difi­cultăți și ostilități prin mutări repetate ale amplasamentului Catedralei în diferite zone ale Capitalei, a obținut totuși din partea autorităților stabilirea definitivă a acestuia în Dealul Arsenalului, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 19 din 17 martie 2005.

Împlinind dorința înaintașilor săi, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, după întronizarea sa ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române (30 septembrie 2007), a preluat proiectul Catedralei Mântuirii Neamului și a săvârșit slujba de punere a pietrei de temelie pe actualul amplasament, la 29 noiembrie 2007, în ajunul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României. După numeroase demersuri pregătitoare între anii 2008 și 2010, Patriarhia Română a demarat lucrările de construcție la sfârșitul anului 2010, fiind atent supravegheate de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a avut consultări frecvente cu specialiști în domeniu şi cu echipa de coordonare desemnată, cu proiectanții și executanții lucrărilor.

Sfințirea Altarului Catedralei Naţionale, la 25 noiembrie 2018, a reprezentat un omagiu adus la împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire din anul 1918 a tuturor provinciilor româneşti într‑un singur stat – Regatul României Mari. Cea dintâi urmare benefică a acestei uniri din anul 1918 a fost ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie, în 4 februarie 1925, recunoscută de Patriarhul Ecumenic Vasile al III‑lea, prin Tomosul nr. 1579 din data de 30 iulie 1925.

După momentul târnosirii Altarului Catedralei Naționale în 2018, lucrările au continuat cu pictarea pereților interiori în tehnica mozaic, pe o suprafață de 17.000 m², operă realizată de peste 200 de specialiști mozaicari coordonați de pictorii bisericești Daniel și Alina Codrescu. Baza exterioară a Catedralei a fost placată cu marmură de Rușchița, iar coloanele celor patru pridvoare cu piatră de Vrața. Candelabrele, confecționate din alamă și oțel la Viena, includ în forma lor Îngeri purtând trei lumini, ca simbol al harului Sfintei Treimi. Accesul în Catedrală și ieșirea din aceasta se fac prin cele 27 de uși de bronz, necesare pentru ieșire rapidă în situații de urgență.

Un moment emoționant l‑a reprezentat așezarea Sfintei Cruci pe cea mai înaltă turlă a Catedralei, turla Pantocratorului (Atotțiitorul), în ziua de 8 aprilie 2025. Astfel, de la o înălțime de 127 de metri, crucea așezată pe turla principală a Catedralei Naționale este un simbol vizibil al iubirii lui Hristos și al binecuvântării Sfintei Treimi pentru Capitală și pentru întreaga Țară.

În Anul Centenar 2025, Biserica Ortodoxă Română, dorind să încununeze sărbătorirea celor 100 de ani de la proclamarea Patriarhiei Române și a celor 140 de ani de la recunoașterea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, aduce mulțumire lui Dumnezeu pentru ajutorul dăruit poporului român în păstrarea credinței apostolice primită de la Sfinții Apostoli Andrei și Filip, pentru unitatea și demnitatea poporului român.

Slujba de sfințire a picturii Catedralei Naţionale a fost săvârșită în ziua de duminică, 26 octombrie 2025, de către Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I și de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, împreună cu un numeros sobor de ierarhi, preoți și diaconi, în prezența înaltelor autorități de stat centrale și locale, a multor invitaţi, clerici şi mireni din România şi din străinătate.

Prezența Sanctității Sale Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, în anii 2018 și 2025 la sfințirea Catedralei Naționale din București arată că Patriarhia Ecumenică a promovat în istorie libertatea administrativă şi demnitatea Bisericilor Ortodoxe din popoare diferite, păstrând totodată unitatea dogmatică, liturgică şi canonică între ele.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, generozitatea Guvernului României și contribuția clerului și credincioșilor români, Biserica Ortodoxă Română are acum în Bucureşti o catedrală reprezentativă pentru credinţa și evlavia majorității poporului român. Catedrala nouă din București se numeşte Catedrală Naţională pentru că se află în Capitala României, având loc aici şi ceremonii cu valoare de simbol național. Prin stilul ei arhitectonic tradiţional bizantin şi românesc, aceasta este o sinteză expresivă a pridvoarelor brâncovenești, ocnițelor moldave și turlelor transilvane. Mozaicurile Catedralei Naţionale prezintă sfinţi din Ortodoxia universală, dar şi din toate provinciile româneşti, inclusiv Sfinţii români canonizaţi în anii 2024 şi 2025.

Edificarea şi sfințirea Catedralei Naţionale înseamnă împlinirea unui ideal, pe care noi, ca Patriarh, l‑am primit drept mandat, împreună cu Sfântul Sinod, cu clerul şi credincioşii, de la vrednicii noștri înaintași, iar realizarea acestui ideal a primit conținut concret în special prin manifestarea cooperării tuturor ierarhilor Sfântului Sinod în sprijinirea acestui proiect, atât prin adoptarea hotărârilor sinodale necesare, cât şi prin continuarea realizării Colectei naţionale bisericeşti în eparhii.

Binecuvântări și alese mulțumiri aducem autorităţilor de stat care au susţinut proiectul construirii Catedralei Naţionale: Guvernelor României din perioada anilor 2011‑2025, Primăriei Municipiului București, altor Primării din Capitală şi din ţară, precum și unor Consilii județene. De asemenea, mulțu­mim binefăcătorilor şi sponsorilor pentru sprijinul acordat în împlinirea acestui ideal românesc, precum și tuturor donatorilor din țară și din străinătate care au contribuit prin dărnicia lor la împlinirea acestui ideal spiritual și național, exprimat încă din anul 1881 de poetul Mihai Eminescu şi apoi de Regii României, Carol I şi Ferdinand, precum şi de toţi Patriarhii României, ca fiind un simbol al credinţei, libertăţii şi demnităţii poporului român.

Binecuvântează, Doamne, pe ctitorii, binefăcătorii, slujitorii și închinătorii acestei Sfinte Catedrale Naționale și pe întreg poporul român de pretutindeni!

Sursa: http://ziarullumina.ro