Adormirea Maicii noastre

Preot Sorin Croitoru

La ceasul adormirii sale,
Din patru zări veniți anume,
Apostolii cuprinși de jale
S-au adunat din astă lume..

Venit-au să o însoțească
Pe drumul unde-avea să plece
Și cum puteau să n-o jelească,
Văzând-o fără suflet, rece?..

Măicuța lor cu blândă fire,
Trimisă pe pământ anume
Să-mpartă pace și iubire,
Să șteargă lacrima din lume..

Dar adormirea Ei nu-i moarte,
Ci e un somn de întărire
Ce tainic trebuia s-o poarte
Spre o nemuritoare fire!

De-aceea când îl duce dorul
Pe Toma-n peștera din stâncă,
Mormântu-i gol, doar omoforul
I-a mai rămas pe piatră încă!

S-a dus în cerurile ‘nalte,
Sfârșindu-și pe pământ menirea,
Făcând tot cerul să tresalte
Căci toți îi așteptau suirea.

S-a așezat Împărăteasa
Acolo unde-i este treapta:
În veci de veci de-acum Crăiasa
Va sta lângă Hristos de-a dreapta!

Iar locul părții celeilalte
E-al lui Ioan Botezătorul,
Răsplata vieții lui înalte,
Cum ne spunea Mântuitorul.

Prin Adormirea Sa, Maria
S-a dus la viața-n veșnicie,
Primind cu toată bucuria
O altă sfântă datorie:

Să ne aducă alinare
Când o chemăm în rugăciune,
Primind cu drag pe omul care
În Ea nădejdile își pune.

De o cinstim cum se cuvine,
Cu milă harul ni-l împarte,
De sănătate și de bine
În viață Ea ne face parte.

Amin

Total
89
Shares
Previous Post

Căința păcătosului

Next Post

Duminica a 10-a după Rusalii – Vindecarea lunaticului

Related Posts