„Arătându-te, Stăpână, în vedenie cinstitului preot Vasile, în chip prea luminos, i-ai poruncit ca apa cu care spălase cinstita ta Icoană să o dea celor bolnavi spre vindecare, din care ei gustând și vindecându-se, au strigat ție cu umilință: Bucură-te, stea purtătoare de lumină”. Poate că pentru mulți dintre noi acest fragment de Acatist este necunoscut. Poate că nu l-am întâlnit niciodată în rugăciunile noastre și, pe bună dreptate, ne întrebăm despre ce apă este vorba și, mai ales, ce minune s-a întâmplat cu această Icoană care, după cum deducem din acest icos, a vindecat bolnavii. Pe scurt, este istorisirea unei Icoane aparte a Maicii Domnului, pe care v-o spunem astăzi, la început de iulie.
În data de 2 iulie a fiecărui an, în ziua prăznuirii Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, Biserica noastră ne mai amintește de o minune petrecută în urmă cu multă vreme în Ucraina. O poveste despre nădejde și vindecare, despre credință și bucurie. Ne amintim, de fapt, în această zi, de Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Ahtîrskaia”, una dintre cele mai cunoscute Icoane ale Maicii Domnului, făcătoare de minuni, păstrate până astăzi la mare cinste în spațiul ucrainean mai cu seamă. Care este istoria acestei Icoane și, mai ales, care este motivul pentru care o prăznuim în acestă zi? Aflați în rândurile de mai jos!
Potrivit tradiției Bisericii noastre, Icoana Maicii Domnului „Ahtîrskaia” a apărut prin minune în data de 2 iulie 1739, în Ahtîr (de unde îi vine și numele), un oraș regional în regiunea Sumî, Ucraina. Astăzi, deși subordonat direct regiunii, orașul este și reședința raionului Ohtîrka, cuprinzând și satele Kozeatîn, Prîstan, Velîke Ozero și Zalujanî. Acum aproape trei veacuri, în această localitate slujea părintele Vasile Danilov, un om drept, curat și cu vocație de păstor asumată pe deplin, fiind mereu în mijlocul credincioșilor săi. Cumpărându-și o coasă nouă și ieșind să cosească iarba aflată pe o bucată de teren de care se îngrijea, de lângă Biserică, părintele Vasile a văzut în iarbă o Icoană a Maicii Domnului, înconjurată de o lumină pe care n-o mai văzuse până atunci. Fără să mai stea pe gânduri, a aruncat coasa din mână și a căzut în genunchi, începând să se roage înaintea Icoanei Maicii Domnului. A luat-o, apoi, a pus-o în geanta cu merinde și, a continuat munca. Mintea îi stătea numai la întâmplarea aceasta, iar inima îi sălta de bucurie, pur și simplu. De ce i-o fi dat Dumnezeu lui această binecuvântare? O fi vreun semn pe care Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a vrut să i-l dea prin descoperirea aceasta neobișnuită din câmp? Întrebările acestea se tot derulau în mintea lui și nu putea găsi nicio explicație.
Trei ani a ținut părintele Vasile Icoana în casă până când, într-o noapte, Maica Domnului i-a apărut în vis preotului, reproșându-i că, de când a primit-o în casa lui, niciodată nu a șters-o de praf și nu a îngrijit-o. Și astfel, noaptea părintelui s-a făcut zi. S-a trezit din pat, a pus apă într-un vas și a lustruit Icoana așa cum a știut el mai bine, cu atenția pe care o acorda la fiecare Liturghie atunci când aduna părticelele căzute din întâmplare de pe Sfântul Disc. Împlinind porunca din vis și văzând că încă e vreme până dimineață, părintele Vasile s-a întors la somn. Închizând ochii și adormind, a visat cum mergea spre râu pentru a vărsa apa pe care o folosise să spele Icoana, iar Maica Domnului i s-a arătat din nou, spunându-i să se întoarcă acasă cu apa, pentru că ea va vindeca oamenii de malarie și febră. Și cum la Dumnezeu nimic nu este întâmplător, după o vreme, chiar fiica părintelui s-a îmbolnăvit de malarie. Pentru cei care nu știu, malaria este o boală infecţioasă provocată de parazitul Plasmodium, transmisă de la o persoană la alta prin intermediul înțepăturilor de țânțar Anopheles. Astăzi, malaria este printre primele cinci boli care au impactul cel mai înalt la mortalitatea globală. Astfel, amintindu-și preotul de îndemnul Maicii Domnului din vis, i-a dat fetei să bea din acea apă, iar minunea s-a produs: medicii au rămas fără cuvinte și n-au găsit nicio explicație văzând cum, un biet copil aflat aproape în pragul morții a început să vorbească, să se joace și să se bucure din nou de viață. La scurtă vreme, pentru că vestea s-a răspândit în acea zonă, tot mai mulți oameni cuprinşi de febra malariei au început să alerge la Sfânta Icoană și, rugându-se, primeau tămăduiri minunate. Văzând că propria sa casă se transformă, pe zi ce trece, într-un adevărat loc de pelerinaj, preotul a hotărât că Icoana trebuie așezată în Biserică, nu în casa lui, pentru ca oricine să poată să aducă prinosul lui de rugăciune, cinstire și mulțumire Maicii lui Dumnezeu.
Episodul minunat al vindecării s-a petrecut din nou după o vreme cu un bun creștin, iconar priceput, care a fost chemat să restaureze Icoana. Atunci când fiul său s-a îmbolnăvit de malarie, știind de povestea tămăduirii, Ioan a spălat iarăși Icoana și i-a dat fiului său să bea apa aceea. Tânărul a fost vindecat îndată, după care a avut parte și de multe alte minuni, după cuvintele tradiției.
În trei rânduri, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Rusia a documentat și cercetat cu atenție minunile săvârșite de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, prin Icoana sa „Ahtîrskaia” și astfel, în anul 1751, membrii sinodului aa stabilit că minunile săvârșite erau reale și au declarat Icoana ca fiind făcătoare de minuni, fixându-i data de prăznuire pe 2 iulie, ziua în care a fost descoperită de părintele Vasile Danilov. În această zi, mai cu seamă în spațiul ortodox uceainean, în multe Biserici de parohie, dar și în unele mănăstiri s-a transmis obiceiul de a se face slujba de sfințire a apei, în amintirea vindecărilor minunate care s-au săvârșit înaintea Icoanei.
Din punct de vedere iconografic, Icoana nu are un prototip înaintea ei, deci nu poate fi încadrată cu exactitate într-o anumită tipologie. Se știe doar că Icoana originală a fost pictată în stil occidental, Maica Domnului fiind zugrăvită cu capul descoperit. În stânga Icoanei a fost pictată scena Răstignirii Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos, către care Maica Domnului privește întristată. În copiile ulterioare, Maica Domnului este pictată după tradiția noastră bizantină, cu capul acoperit, așa cum o vedem de obicei în celelalte Icoane.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro
