Astăzi, fiind ziua de pomenire a Sfântului Gheorghie, am să vă spun o poveste.
Cine a făcut armata ştie de expresia pe care ne-o spuneau veteranii când ne-am înrolat: “ai armata cât calul lui Berilă”. Defapt este numele “cavalerului trac”, un cavaler nemuritor care apare de câte ori e nevoie de apărarea țării.
Peste această tradiţie s-a suprapus Sfântul Gheorghie, tot pe cal alb.
Când am fost pe Muntele Athos, în timpul unei furtuni, m-am adăpostit într-o mănăstire imensă, cu clădiri uriaşe (pentru mănăstire), de zece etaje.
Acolo, în Biserica din centru, am văzut pe pereţi că era pictat Ştefan cel Mare şi Sfântul Gheorghie în diferite scenete şi am întrebat de ce? Mi s-a spus că Sfântul Gheorghie era singurul dintre Sfinţi care răspunsese prompt rugăciunii domnitorului care era încolţit şi de turci şi de tătari. I-a spus lui Ştefan să nu înceapă nicio luptă pâna nu vine şi el, Gheorghie. Şi, spun cronicarii, că venea Gheorghie călare pe cal, ca o nălucă şi galopa printre turci şi le culegea sufletele, iar trupurile lor cădeau moarte. Aşa câştiga Ştefan luptele cu armate inamice de zece ori cât ale lui.
Şi mi-au mai spus călugării că mănăstirea în care ajunsesem era făcută de Ştefan în locul în care iniţial trei călugări făcuseră doar o Biserică (cea în care ne aflam), iar Icoana Sfântului Gheorghie venise în zbor tocmai din Israel, din grădina familiei lui Gheorghie, şi se lipise ca o zugrăveală pe perete. De aceea mănăstirea se şi numeşte Zografu şi veţi vedea imediat că este casa Sfântului Gheorghie.
Episcopul vremii a crezut că e o păcăleală şi că defapt călugării au pictat Icoana pe perete aşa că a pus degetul să vadă dacă pictura este proaspătă, dar i-a intrat vârful în pictură şi nu l-a mai putut scoate. Iar Gheorghie i-a spus, din Icoană, episcopului că îi va fi tăiat buricul degetului ca să rămână în Icoană spre mărturie peste veacuri pentru cei ce vor veni în mănăstire…
Am văzut şi am atins buricul degetului său rămas acolo.
Apoi, după multe alte cele întâmplate, cu care nu vă mai obosesc acum, călugării mi-au arătat sicriul de sticlă în care erau rămăşiţele Sfântului Gheorghie şi m-au lăsat singur cu Sfântul ca să mă rog.
Să vă aducă Sfântul biruința binelui asupra răului din viața voastră!
Claudiu Răducu
