– Gheronda, cum se simte Sfântul Arsenie acum, când are Biserica lui?
– Simte bucurie pentru că a dobândit stână și și-a băgat înăuntru oile ca să le ocrotească.
– Gheronda, după canonizarea unui Sfânt, lumea este ajutată mai mult?
–Desigur. Sfinţii, când sunt canonizaţi de Biserică, se simt mai datori să ne ajute. Sunt nevoiţi, într-un anumit fel, să ajute mai mult, dar și Dumnezeu îi trimite să ajute lumea.
– Gheronda, un Sfânt poate cere de la Dumnezeu ca oamenii să cinstească pomenirea lui?
– Nu, Sfinţii nu cer astfel de lucruri. Nu-I spun lui Dumnezeu: „Dumnezeul meu, să cinstească credincioșii pomenirea mea, ca să-i ajuţi” sau: „Numai pe cei care cinstesc pomenirea mea să-i ajuţi”, ci spun: „Dumnezeul meu, răsplătește-le lor pentru că cinstesc pomenirea mea”.
– Gheronda, faţă de Sfântul Evanghelist Ioan simt mai multă evlavie decât faţă de Sfânta mea ocrotitoare.
– Cu toate acestea Sfânta ta nu este invidioasă pe Sfântul Ioan Teologul pentru că îl iubești și pentru că ai mai multă evlavie la el. Nu numai pentru că trebuie să ai evlavie la el, ca la unul care este ocrotitorul mănăstirii voastre, dar chiar și dacă n-ar fi fost așa, Sfânta ta ocrotitoare, ca dealtfel toţi Sfinţii, tot s-ar fi bucurat, căci ei se bucură atunci când suntem legaţi de oricare Sfânt, ca astfel să fim ajutaţi.
Sfinţii sunt sfinţi și nu au patimi omenești, micimi omenești. Fiecare dintre noi, după cum simte, tot astfel este și ajutat. Se poate ca cineva să ceară ceva de la un Sfânt mare și să fie ajutat, iar altul să ceară ceva de la un Sfânt mic și să fie și el ajutat. Și aceasta pentru că puterea lui Dumnezeu este cea care lucrează.
– Gheronda, de ce are cineva o deosebită evlavie la un Sfânt?
– Pentru ca cineva să aibă o deosebită evlavie la un Sfânt, trebuie ca Sfântul să-i fi vorbit înlăuntrul său într-un fel sau altul. Fiecare, din pricina unui anumit fapt, care i s-a întâmplat cu ajutorul unui Sfânt, are și o deosebită dragoste faţă de acest Sfânt. Acest fapt poate fi ceva serios sau poate fi lipsit de importanţă. Iată eu, deoarece de mic mergeam la Bisericuţa Sfintei Varvara, acolo la Koniţa, am mare evlavie la Sfânta Varvara. Sfânta m-a ajutat și în armată, când, deși eram fără carte, m-au luat la transmisiuni. M-a ajutat apoi și la sanatoriu, după operaţia la plămâni[1]. Atunci medicii mi-au spus că, de îndată ce se va curăţa plămânul, îmi vor scoate furtunașele și aparatul[2]. Și deși trebuia să fie scoase la cinci zile după operaţie, iată că trecuseră douăzeci și cinci de zile și eu tot cu ele eram, din care pricină sufeream mult. Sâmbătă, pe 3 decembrie, îi așteptam pe medici să mă slobozească de această mucenicie, dar, din păcate, nu au venit. Duminică dimineaţa, când se prăznuia pomenirea Sfintei Varvara, mi-am spus: „Dacă era să mă ajute Sfânta Varvara, trebuia să fi făcut-o până acum. Medicii au plecat. Astăzi, Duminică, este imposibil să vină. Acum cine îmi va scoate furtunașele?”. Am spus și vreo două cuvinte de nemulţumire: „Am aprins candela de atâtea ori în Bisericuţa Sfintei. Ce plute am pus, cât untdelemn am dus! Am curăţat și Biserica și am aranjat-o. Și să nu-mi scoată două furtunașe?”. După aceea m-am gândit: „Se vede că am supărat-o pe Sfânta Varvara și de aceea nu s-a îngrijit să mi le scoată”. Deodată am auzit zarvă. „Ce se întâmplă?, îmi spun. A păţit cineva ceva?”. „Vin medicii”, mi-a zis cineva. Nu știu ce l-a apucat pe director, că le-a spus medicilor dis-de-dimineaţă: „Mergeţi și scoateţi furtunele călugărului!”. Intră medicii în salon și-mi zic: „Avem ordin să-ţi scoatem furtunașele”. Se vede treaba că nu i-a plăcut Sfintei Varvara că am spus acele cuvinte de nemulţumire. Uneori trebuie să și cârtești puţin. Dar mai bine este să nu cârtești. Dacă nu cârtești, înseamnă că ai nobleţe.
Vezi, un Sfânt uneori ne dă imediat ceea ce îi cerem, alteori însă ne dă mai târziu. Alteori îl ascultă pe cel care se roagă, pentru că se află într-o stare duhovnicească bună, iar alteori pentru că plânge și cârtește ca un copil mic.
– Gheronda, se poate ca un Sfânt să se scârbească de mine din cauză că am o stare duhovnicească rea?
– Nu, din fericire Sfinţii nu fac aceasta. Vai de noi, dacă s-ar purta așa! Dacă nu ne-ar fi ajutat, am fi fost pierduţi. Gândiţi-vă: aceia sunt sus în Cer și se veselesc, iar noi aici jos și ne chinuim. Dacă așa stau lucrurile, înseamnă că atunci când cerem ceva, este puţin… nedrept să nu ne audă!
–Gheronda, dacă facem rugăciune și cerem ajutorul Îngerilor și al tuturor Sfinţilor, toţi împreună se roagă lui Dumnezeu pentru noi? Își unesc rugăciunile?
–Fiecare ajută, dacă trebuie să ajute. Adică, dacă ne este de folos.
–Gheronda, când sunt ajutată de vreun Sfânt, să spun surorilor despre aceasta?
– Nu, ci numai Stareţei să-i spui și să simţi multă recunoștinţă. Un Sfânt nu are dreptul să-ţi ofere ceva? Cum vă poartă de grijă Sfinţii! De la câte scurtcircuite nu vă scapă!
–Ce aţi văzut, Gheronda, de spuneţi aceasta?
–Aș fi putut să vă spun multe, dar sunt prea multe.
Numai un singur lucru vă mai spun: că Sfinţii s-au pus să ne „înnebunească”.
[1] În noiembrie 1966 Stareţul a fost supus unei operaţii la plămâni, deoarece avea bronșectazie.
[2] Aparatul îi fusese atașat pentru scurgerea lichidului după intervenţia chirurgicală.
Extras din Despre rugăciune– Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
