Preot Ioan Istrati
Suntem o nație cu sângele fierbinte, isterică și maximalistă. Totul doare. Ne inflamăm din orice. Suntem reactivi. Ne sare muștarul politic. Totul e uriaș. Vorba lui Caragiale: “simț enorm și văd monstruos”.
Să mă explic. România e republică semi-parlamentară. Totul se decide în Parlament prin legi sau în Guvern prin hotărâri și ordonanțe. Președintele are un rol decorativ. Simbolic. De reprezentare. E obligat să numească premier din rândul partidului sau coaliției majoritare. Nu poate face “guvernul lui” din 10%. Poate fi suspendat. Premierul e mai puternic decât el. El are banii.
Dacă vrea altceva decât coaliția la putere, președintele nu poate decât să zbiere. Nu poate muta România în Rusia, nici nu poate legifera sodomia, dacă ipocriții des închinători pe la mănăstiri, din partidele mari, nu vor vota asta.
Are atribuții doar de politică externă și CSAT. E doar un ambasador al poporului român în afară.
Dacă prin absurd ar dori să facă ceva, orice, trebuie să aibă coaliția majoritară de partea lui. Și asta e greu.
Așadar, adevăratele alegeri sunt duminică. Atunci se va desena scena politică parlamentară care va hotărî viitorii 4 ani.
Căutați oameni ai lui Dumnezeu și competenți. Culți. Integri. Cu valori sfinte. Nu numai cei care Îl pomenesc pe Dumnezeu ca agent electoral sau poartă cruci ostentativ.
Pacea Domnului.
