Un călugăr scrisese pe peretele dinspre răsărit al chiliei sale următoarele cuvinte: Amin şi Aliluia.
Un om, mergând pentru sfat la acest călugăr şi văzând cele două cuvinte, l-a întrebat:
– Părinte, ce înseamnă aceste cuvinte şi de ce le-ai scris pe perete?
– Fiule, aceste două cuvinte cuprind în ele toată taina fericirii. Amin înseamnă aşa să fie, iar aliluia înseamnă slavă lui Dumnezeu.
Cum pe faţa pelerinului încă se citea uimirea a adăugat părintele:
– Când spunem amin, ne predăm voii lui Dumnezeu, căci zicem> aşa să fie, Doamne, cum voieşti Tu! Când spunem aliluia, zicem de fapt: slavă Ţie, Doamne, pentru tot ce-mi dai!
Prin acceptarea tuturor lucrurilor ce ni le trimite Dumnezeu ne arătăm smerenia şi ascultarea, iar prin mulţumirea pentru toate cele îngăduite de Dumnezeu, spre bucurie sau întristare, ne arătăm încrederea în Creatorul nostru.
Acesta este secretul mântuirii, în ascultarea desăvârşită faţă de Dumnezeu, prin preotul duhovnic şi în supunerea voinţei noastre, cu mulţumire, la voia şi mila Lui.
