Părintelui Paisie însă îi era milă chiar și de demoni. Într-o noapte, se ruga în genunchi spunând: „Dumnezeul meu, Tu ești Dumnezeu și, dacă vrei, poți să găsești un mod ca să se mântuiască și acești nefericiți demoni, care, în vreme ce la început aveau o atât de mare slavă, acum au toată răutatea și viclenia lumii și, dacă nu ne-ai păzi, ne-ar distruge pe toți”. În vreme ce spunea aceste cuvinte cu multă durere, a văzut lângă el un cap de câine scoțând limba și bătându-și joc de el. Dumnezeu a îngăduit aceasta ca să-l facă să înțeleagă că El este gata să-i primească și pe demoni, numai să se pocăiască, însă ei nu vor să se mântuiască.
„Inima milostivă”[1] a Cuviosului Paisie, numai cuvintele Avvei Isaac pot să o descrie: „Și ce este inima milostivă? Arderea inimii pentru toată zidirea, pentru oameni, pentru păsări, pentru dobitoace, pentru demoni și pentru toată zidirea”[2].
[1] Vezi Avva Isaac Sirul, Cuvinte ascetice, Cuvântul LXXXI.
[2] Idem.
Extras din Sfântul Paisie Aghioritul – Editura Evanghelismos.
