Sfinții Părinți spun: ascultarea este mormântul voii noastre, mormântul din care înflorește smerenia. Așadar, viața monahală este supunerea voii noastre față de voia lui Dumnezeu prin intermediul sfintei ascultări. Țelul ei este de a dobândi smerenia, iar prin smerenie de a dobândi sfințenia.
De aceea, nu contează unde vă aflați și ce faceți, dacă faceți în duhul ascultării și al dragostei. Atunci sunteți monahi. Iar dacă faceți ceea ce vreți voi și nu vă lepădați de voia voastră, dacă vă iubiți pe voi și vă luptați cu toate, în afară de voi, vă puteți numi oricum, numai monahii nu. Puteți îmbrăca chiar și Marea Schimă, tot nu sunteți monahi.
Extras din Convorbiri pe pământ rusesc– Schiarhimandrit Ioachim (Parr), Editura Egumenița.
