De multe ori, ca și părinți, uităm că avem înaintea noastră un copil care are nevoie numai de dragostea noastră.
Problemele economice, nervii de la serviciu și stresul vieții noastre ne face să uităm lucrul cel mai important în lume.
Care este acesta? Felul nostru și purtarea noastră față de copilul nostru. Citiți aceste rânduri ale unui copil:
„Atunci când țipai la mine, m-ai învățat să mă tem de tine
Atunci când țipai la mine, mi-ai rănit sufletul
Atunci când țipai la mine, m-ai învățat că nu am demnitate pentru că sunt mic
Atunci când țipai la mine, m-ai învățat să nu îndrăznesc, să nu încerc, să nu mă silesc să descopăr, să nu iau inițiative, ca să nu te mânii…
Atunci când țipai la mine, m-ai făcut să mă simt neînsemnat și neputincios
Atunci când țipai la mine, mi-ai arătat că nu pot să mă încred în tine
Atunci când țipai la mine, m-ai învățat că nu puteam să-ți vorbesc dacă aveam o problemă sau cineva îmi făcea rău, pentru că mă temeam că te vei împotrivi
Atunci când țipai la mine, m-ai învățat că atunci când iubim pe cineva, avem dreptul să ne purtăm urât cu el
Atunci când țipai la mine, vocea ta nu mă lăsa să mă gândesc la cuvintele tale
Atunci când țipai la mine, transpiram, inima îmi bătea cu putere, iar stomacul și urechile mă dureau
Atunci când țipai la mine, mă mâniam pentru că nu te interesa cele pe care voiam să ți le spun
Atunci când țipai la mine, mă întrebam unde a plecat tatăl meu
Atunci când țipai la mine, m-ai învățat să țip și eu
Atunci când țipai la mine, eram singur
Atunci când țipai la mine, mă gândeam că nu mă mai iubești
Atunci când țipai la mine, m-ai învățat că trebuie să mă port urât cu cel mai neputincios decât mine
Atunci când țipai la mine, m-ai învățat cum să mă port cu copiii mei atunci când voi fi mare
Atunci când țipai la mine, nu-mi închipuiam lupta ce trebuie să o duc acum când am crescut, ca să nu devin ca și tine
