– Părinte, ce vrea Dumnezeu de la noi?
– Dumnezeu vrea de la noi bunăvoința noastră, intenția noastră cea bună, pe care s-o manifestăm fie și prin puțina noastră nevoință făcută cu mărime de suflet, și simțământul păcătoșeniei noastre. Pe toate celelalte ni le dă El. În viața duhovnicească nu este trebuință de brațe solide. Să ne nevoim cu smerenie, să cerem mila lui Dumnezeu și să-I fim recunoscători pentru toate. Cel care se predă pe sine în mâinile lui Dumnezeu fără niciun plan al său, trece în planul lui Dumnezeu. Cu cât omul este mai alipit de sinea sa, cu atât rămâne în urmă, nu înaintează duhovnicește pentru că împiedică mila lui Dumnezeu. Ca să sporească, este trebuință de multă încredere în Dumnezeu.
Dumnezeu în fiecare clipă mângâie inimile tuturor oamenilor cu dragostea Sa, dar noi nu înțelegem aceasta deoarece inimile noastre au prins piatră. Dar, de îndată ce se va curăți, inima omului se va înduioșa, se va topi și va înnebuni, pentru că va vedea binefacerile lui Dumnezeu, Care pe toți îi iubește la fel. Pentru cei care se chinuiesc, Îl doare, pentru cei care trăiesc viață duhovnicească Se bucură. Dacă numai cugetarea la binefacerile lui Dumnezeu poate „să arunce în aer” un suflet mărinimos care se gândește la ele, cu cât mai mult dacă se gândește la păcatele lui și la multa milostivire a lui Dumnezeu! Atunci când omului i se curățesc ochii sufletului, vede purtarea de grijă a lui Dumnezeu, o simte și o trăiește cu inima sa cea descojită și sensibilă și se topește de recunoștință, înnebunește în sensul cel bun. Pentru că darurile lui Dumnezeu, atunci când omul le simte, pricinuiesc dâre adânci în inima lui, o brăzdează. Iar apoi, când mâna lui Dumnezeu îi mângâie inima sa mărinimoasă și-i atinge crăpăturile, omul explodează lăuntric și i se mărește recunoștința sa față de El. Cei care se nevoiesc, își simt păcătoșenia lor și binefacerile lui Dumnezeu și se încredințează pe ei înșiși marii Sale milotiviri. Își înalță sufletele lor în Rai cu mai multă siguranță și cu mai puțină osteneală trupească.
Extras din vol. II Trezire duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos – 2012
