Va veni vremea când se va ridica o furtună mare. Ne vor ocărî, ne vor cleveti, ne vor judeca. Noi însă trebuie să facem răbdare, să nu spunem vreun cuvânt rău și să-I iertăm din inimă, să le vorbim frumos și să ne rugăm pentru acești oameni. Biruiește răul cu binele, lasă să fii nedreptățit, dar nu nedreptăți; lasă să fii ocărât, dar nu ocărî. Aceasta este legea Evangheliei. Când înfruntăm astfel orice ispită, este firesc să primească cel care rabdă multă binecuvântare de la Dumnezeu. De fiecare dată când omul aude spunându-i-se cuvinte amare, otrăvitoare, în acel ceas cuvintele acelea intră ca spinii în capul lui și el rabdă cunună de spini. Simte suferință în sufletul și inima sa, însă rabdă și Hristos cununa Sa de spini și Dumnezeu îl va încununa cu cinste și cu slavă. Cununa aceasta o va dobândi cu sângele său, dar merită.
Vă voi spune despre un suflet, înaintea căruia și eu am rămas uimit în fața măreției lui. Aici în diaspora, în urmă cu câțiva ani, era o femeie, care fusese părăsită de soțul ei. A intrat o altă persoană în casa lor, a luat pe bărbatul ei și a plecat. Această femeie a venit într-o zi în locul unde spovedeam, și s-a apropiat cu multă dragoste și respect. A îngenuncheat și plângea.
– Fiica mea, care este pricina lacrimilor tale? Ce ți se întâmplă?
– Știți, părinte, nu plâng pentru vreun păcat, ci plâng pentru ca soțul meu să fie luminat și să se pocăiască, fiindcă a făcut greșeala de a pleca cu altă femeie și a păcătuit înaintea lui Dumnezeu. Și vine în casa mea cu acea femeie, îi primesc, le pun masa, se culcă și apoi pleacă. Îl sărut pe soțul meu, o sărut și pe această femeie, le fac daruri, le dau binecuvântări și apoi ei pleacă. După care vin din nou.
– Și de ce faci aceasta, fiica mea?
– Dar nu spune Hristos în Evanghelie să-i iubim pe vrăjmașii noștri? Această femeie pentru mine este cel mai mare vrăjmaș, de vreme ce mi-a luat soțul; dar trebuie să o iubesc. Și de vreme ce Hristos cere să-i iubim pe vrăjmașii noștri și să dăruim toată ființa și dragostea noastră, aceasta o fac și eu. Și plâng ca să-I lumineze Dumnezeu și să le dea pocăință. Rugați-vă și Sfinția voastră pentru aceasta!
Puteți să socotiți virtutea acestei femei? Se poate ca Dumnezeu să nu o ierte pe această femeie, orice ar fi făcut? Și lacrimile ei nu erau pentru nimic altceva, decât cununa ce i-o dăruise pentru această mare biruință a dragostei. Iată, aplicarea Evangheliei ce fel de oameni face! Și nu este deloc proastă, ci o femeie foarte deșteaptă și un om foarte puternic. O eroină ascunsă a Evangheliei, necunoscută de nimeni.
Pe când noi, sărmanii, și primul sunt eu, niciodată nu am fi făcut aceasta. Se poate să fi înjurat, să fi clevetit, să-l fi lovit, să-l fi blestemat și pe acela, și pe acea. Iar pe de altă parte vezi Evanghelia cum a făcut un astfel de om frumos. Această femeie în ziua Judecății va judeca o altă femeie care a avut același necaz, dar care l-a înfruntat diferit. Și nu va avea îndeptățire să spună lui Dumnezeu: „De vreme ce nedreptatea a fost atât de mare față de mine, ce aș fi putut să fac?”. „Iată ce a făcut această femeie; aceasta ai fi putut face și tu, dacă ai fi păzit porunca Evangheliei”.
Fragment din cartea Arta mântuirii, ce a apărut la Editura Evanghelismos.
