La 50 de km sud de orașul Bacău, coborând pe valea Trotușului, mina de la Târgu Ocna amintește despre bogățiile lăsate de Dumnezeu în adâncuri, spre folosința omului.
Salina Târgu Ocna este cunoscută pe plan național și internațional pentru rezervele impresionante de sare, pentru stațiunea de tratament și apele sărate, dar și pentru o Biserică ortodoxă unică în Europa.
Așezată sub ocrotirea Sfintei Mucenițe Varvara și a Sfintei Mucenițe Paraschevi din Roma, Biserica se află construită la aproximativ 240 de metri sub nivelul solului, fiind printre puținele Biserici ortodoxe din Europa realizate aproape integral din sare.
Rugăciunea minerilor
Din galeriile reci ale pământului, din labirinturile șerpuitoare de sare și din întunericul munților, rugăciunea minerilor a fost înălțată cu evlavie către Hristos, astfel încât în anul 1992, din inițiativa salariaților din mină a fost realizată prima Biserică ortodoxă subterană din Europa.
Lăcașul de cult a fost conceput și proiectat de personalul salinei. Stranele, aplicele, candelabrul, masa din Altar, scaunul arhieresc și alte obiecte de cult au fost făcute exclusiv din sare. Printre singurele obiecte din lemn prezente în interiorul Bisericii se află o catapeteasmă veche, ce datează din 1924 și care a fost donată de către arhimandritul Epifanie Bulancea, de la Mănăstirea ,,Măgura Ocnei”, din apropiere. Toate obiectele din sare au fost tratate cu un lac special, pentru a nu atrage umezeala și pentru a rămâne rezistente în timp.
Rugăciunile din Biserică răsună în muntele de sare nu doar Duminica. Sfânta Liturghie este săvârșită și sâmbăta și la sărbători, iar în timpul săptămânii se săvârșește Taina Sfântului Maslu și slujba Agheasmei.
În 2017, la împlinirea a 25 de ani de existență, lăcașul de cult din salină a primit o părticică din Sfintele Moaște ale Muceniței Varvara, prin bunăvoința Mitropolitului de Odessa, Înaltpreasfințitul Părinte Agafanghel.
În același an, prin binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscop al Romanului și Bacăului, Biserica a primit cea de-a doua ocrotitoare, Sfânta Muceniță Paraschevi din Roma, care reprezintă hramul de vară, dedicat tinerilor.
Sfânta Varvara, ocrotitoarea salinei
Sfânta Varvara s-a născut într-o familie bogată la sfârșitul secolului al III-lea, în orașul Heliopolis, Egipt. Rămasă orfană de mamă, a fost crescută de tatăl ei, Dioscur, care era păgân și care o ținea pe Varvara închisă în turnul palatului său din cauza frumuseții ei trupești.
Pe Adevăratul Dumnezeu, Varvara L-a cunoscut, meditând în turn la frumusețile create de Dumnezeu, pe care le vedea de departe. De asemenea, reușind ulterior să iasă din palat, s-a împrietenit cu câteva tinere creștine. Sufletul ei curat a fost mișcat de marea taină a creștinismului, pe care l-a îmbrățișat, botezându-se.
Actele martirice referitoare la viața Sfintei amintesc faptul că Varvara și-a mărturisit pentru prima oară credința în Dumnezeu în fața tatălui său. Acesta a dorit să construiască o baie în palatul său cu două ferestre, în cinstea aștrilor cerești, în schimb, Sfânta i-a rugat pe lucrători să pună trei, în cinstea Sfintei Treimi.
Gestul Varvarei a adus indignarea tatălui ei, iar Sfânta a fost dusă la judecată în fața prefectului provinciei, Martinianus. Deși amenințată și supusă torturilor, Sfânta Varvara nu și-a lepădat credința, fiind martirizată prin decapitare.
Sfintele sale Moaște au fost duse la Cairo, iar din secolul al VI-lea la Constantinopol. În secolul al XII-lea, fiica împăratului bizantin Alexie Comnenul, se căsătorește cu prințul rus, Mihail Iziaslavici și aduce cu această ocazie Sfintele Moaște ale Muceniței la Kiev. Astăzi, Moaștele Sfintei Varvara se află depuse în Catedrala ,,Sfântul Vladimir” din Kiev.
Ocrotitoare împotriva morții năprasnice, patroană a artileriștilor, arhitecților, constructorilor și a minerilor, Sfânta Varvara reprezintă un model de stăruință în credință și un far de lumină în cele mai întunecoase momente ale vieții noastre.
Muzeograf Elena Brîndușa Popovici
Sursa: http://basilica.ro
