Bradul de Crăciun și istoria lui

De ce împodobim bradul de Crăciun? De ce bradul și nu un alt copac?
Istoria este mai lungă și începe înainte de a Se naște Hristos.

Potrivit istoricilor, creștinii din Bizanț umpleau casele lor cu ramuri verzi, ca să cinstească pe Cronos, pe când vikingii, ca să cinstească duhurile cele bune, foloseau ramuri de conifere, despre care credeau că aduceau soarele și lumina în nord.

Druizii, în Anglia și Franța, ca să aibă un an roditor, cinsteau pe zei, împodobind cu lumânări și fructe copacii, mai ales stejarii. Împodobirea copacilor, nu numai a brazilor, dar și a diferitelor specii, era o parte nedespărțită a datinilor acelor vremuri pentru cinstirea zeităților fiecărei regiuni.

Bradul a fost identificat pentru prima oară cu sărbătoarea Crăciunului de către un monah englez, Bonifatie, care propovăduia în Germania. Este sfântul ocrotitor al țării și este numit „Apostolul germanilor”. În anul 716 a fost trimis în Friesland – o regiune a Saxoniei de Jos – pentru a încreștina pe locuitori. Monahul, pentru a explica oamenilor simpli înțelesul Sfintei Treimi, folosea bradul datorită formei sale triunghiulare.

Potrivit mitului, Bonifatie, ca să arate sfârșitul unei epoci, a început să taie cu fierăstrăul stejarul milenar, numit „copacul sfânt al lui Thor”, deasupra căruia aduceau jertfe. În acea clipă a suflat un vânt puternic și l-a dezrădăcinat. Locuitorii au socotit aceasta o minune și s-au convertit în masă la creștinism. Mai târziu în locul lui a fost sădit un brad, care era socotit binecuvântat și care a căpătat un simbolism religios până astăzi.

Sursa: cnn.gr