Eliana Popa
Moșii şi strămoșii mei
Și Apostolul Andrei
Mi-au lăsat ca hrană vie,
Numai Sfânta Liturghie.
Mi-au sădit în suflet Rai
Și mi-au spus cu dulce grai
Să mă-nchin ca rob supus
Doar la Domnul Sfânt, Iisus.
În haina smereniei
Și a milosteniei
Cu puterea dragostei
Și cu mila Precestei.
Neam de-al lui Ștefan Cel Mare,
Nu de iude trădătoare,
Neam de Sfinți ce-au fost mereu
Cinstitori de Dumnezeu.
Noi avem pe frunte pus
Mirul Domnului Iisus,
Avem Ruga, avem Crezul
Și Agheasma, și Botezul.
Avem rodul copt în vie
Pentru Sfânta Liturghie,
Grâul și frământătura
Din care facem prescura.
Avem semn al biruinței,
Sfânta Cruce-a suferinței,
Mucenici avem o oaste
În pământul plin de Moaște.
Iar când timpul va veni,
Doamne, Te-oi mărturisi
Și te voi urma pe tine,
Brâncovene, Constantine!
N-am să vreau să mor vândut
Îngerului ce-a căzut,
Mai bine să mor ca tine
Mucenice, Constantine!
