de Preot Sorin Croitoru
Noe meșterea la arcă,
Cei din jur se minunau:
„Măi vecine, dar ce barcă
Vrei să faci?” se întrebau.
Bocănind fără-ncetare,
Noe răspundea grăbit:
„Păi o fac așa cum Domnul
Dumnezeu mi-a poruncit”.
„Ți-ai pierdut luciditatea,
Nu există Dumnezeu!”
„Nu huliți Divinitatea.”,
El le răspundea mereu.
Anii au zburat ca vântul
Și Potopul a venit.
Nu se mai vedea pământul
De puhoiul infinit..
„Heii.., primește-ne în arcă,
Noe, pentru Dumnezeu!”
„Păi ziceați că nu există,
Și credeam în El doar eu..
În momentele acestea
Cu plăcere vă răspund:
Eu mă duc pe mări cu Domnul,
Voi.. duceți-vă la fund!”
Da.. Zicea Mântuitorul
Că în lume într-o zi
Ca în zilele lui Noe
Necredința iar va fi.
Uite că se împlinește
Azi cuvântul lui Hristos..
Câte-un Noe ici și colo,
Restul sunt cu susu-n jos.
Cei ce-aveau ceva credință
Parcă de la an la an,
Netrăind în pocăință,
Cad în gheara lui satan..
Omenirea își creează
Multe ideologii,
Combătându-și Creatorul
Prin ciudate teorii.
Câte-un Noe, ici și colo,
Mai așteaptă credincios
Înfricoșătoarea clipă
A venirii lui Hristos.
Când va fi să se întâmple,
Toți se vor înspăimânta
Ca în zilele lui Noe,
Când Potopul începea..
