Preot Ioan Istrati
Sfântul Ioan Iacob de la Neamț era oripilat de radio. Pe vremea lui era un difuzor răgușit pus pe un stâlp în mijlocul satului care urla bezmetic, ca dintr-un gramofon spart, melodii sterpe. Era o urâciune, spune Ioan. Oamenii mergeau cu mortul la groapă plângând și urlătoarea cânta vesel o fanfară. Are chiar o poezie despre această armă a satanei.
Tehnologia a fost mereu o posibilitate de a-L pierde pe Dumnezeu.
Un Sfânt în veacul 19 spunea că diavolul va sta pe masă și cu coarnele pe casă. Televizorul cu antena.
Alți Sfinți vorbeau de o cărămidă în care oamenii vor vedea lumea.
Chiar Apocalipsa lui Ioan Teologul vorbește despre a doua fiară care va face un Chip (icoană, imagine), o mașinărie căreia îi va insufla un duh să vorbească. Unii vor zice că e AI. Și bine vor zice.
Tehnologia nu e răul în sine. Ea poate deveni vehicul al luminii, dacă e folosită bine. Sau o cale către iad.
Eu am o bibliotecă cu 9 mii de volume de Sfinți Părinți în calculator.
Radio poate răspândi Liturghia pentru cei bătrâni și bolnavi.
Facebook poate aduce tâlcuiri ale Evangheliei la milioane de oameni.
Eu pot scrie ceva despre Hristos și să ajung la mai mulți oameni într-o secundă decât dacă aș predica o mie de ani față către față.
Tehnologia e un instrument. Al binelui sau al răului. Sfințenie sau spurcăciune. Depinde de ce alegi.
Însă pentru a redescoperi glasul lui Hristos Dumnezeu în inima ta, vă propun un exercițiu.
Căutați câteva ceasuri pe zi singurătatea, tăcerea totală și rugăciunea. Toate în același timp.
Închide-te în cămara ta, zice Hristos. Ascultă tăcerea. Deschide larg ochii inimii și închide-i pe cei trupești. Inspiră adânc. Vorbește cu Dumnezeu cum un bebeluș gângurește lângă sânul cald al mamei.
Și vei descoperi pacea cea dintâi, adică pe Dumnezeu ascuns în inima ta.
