Sfântul Ioan Gură de Aur
Și regele David la fel a procedat atunci când, pentru un păcat, Dumnezeu a îngăduit să cadă moartea printre israeliții. „Eu sunt cel care a păcătuit”, a spus. „Eu, păstorul, am făcut rău. Dar aceste oi ce au făcut? Mâna Ta să fie peste mine și peste casa tatălui meu”[1]. Iubirea de frați a Sfântului Apostol Pavel a fost mai mare și mai minunată, căci el se ruga chiar să fie despărțit de Hristos, dacă în felul acesta s-ar fi apropiat de El cei de un neam cu el[2]. Moisi cerea să fie pierdut și el împreună cu ceilalți, Pavel însă nu cerea să fie pierdut împreună cu ceilalți, ci să piardă numai el nespusa slavă a Raiului, pentru mântuirea acelora.
Desigur, rugăciunile acestor Sfinți aduc rezultate bune, dar numai atunci când și noi înșine ajutăm. Însă atunci când nu se petrece aceasta, nici ajutorul acelora nu folosește. De pildă, la ce i-a folosit pe iudei rugăciunea lui Ieremia? De trei ori L-a rugat prorocul pe Dumnezeu și tot de trei ori a auzit: „Nu te mai ruga pentru poporul acesta și nu-Mi cere ca să-i miluiesc, pentru că nu te voi auzi”[3]. În ce l-a ajutat pe Saul Samuil, care s-a rugat și s-a întristat pentru acela până în ultima zi a vieții sale? Și în ce i-a ajutat pe israeliți, cărora le spunea: „Nu-mi voi îngădui păcatul de a înceta să mă rog pentru voi”[4]. Și cu toate acestea, toți ai pierit. De ce? Aceasta o arată Dumnezeu prin gura prorocului Ieremia: „Chiar dacă Moisi și Samuil ar sta înaintea Feții Mele (și se vor ruga pentru ei), sufletul Meu tot nu s-ar îndupleca spre poporul acesta”[5].
Așadar, la nimic nu folosesc rugăciunile? Folosesc și încă mult, însă, așa cum am spus, atunci când și noi ajutăm. Aduceți-vă aminte de sutașul Corneliu, care s-a învrednicit să cunoască adevărata credință, deoarece „făcea multe milostenii și se ruga neîncetat lui Dumnezeu”[6]. Aduceți-vă aminte de Tavita care „era plină de fapte bune și de milosteniile pe care le făcea”[7], iar când a murit, a fost înviată cu rugăciunile Apostolului Petru. Dar și în vremea regelui Iezechia, Dumnezeu a izbăvit Ierusalimul de asirieni. De ce? Pentru că Iezechia era drept și s-a rugat cu căldură pentru cetate și pentru poporul ei. „Eu voi păzi cetatea aceasta”[8], i-a spus Dumnezeu bunului rege. Și s-a petrecut întocmai.
Ce ne arată toate pildele acestea și multe altele asemenea acestora, pe care le găsim în Sfintele Scripturi? Că rugăciunile Sfinților, săvârșite pentru noi, dar și cele ale noastre, sunt auzite de Dumnezeu atunci când suntem drepți, virtuoși, milostivi, iubitori de oameni.
Dar atunci când, dimpotrivă, și cu mâinile, și cu picioarele, și cu limba, și cu mintea, și cu inima săvârșim păcatul, încălcând dumnezeiasca lege, cum îndrăznim să ne adresăm lui Dumnezeu, cerându-I ajutorul și facerea de bine? Și cum îndrăznim să cerem rugăciunile Sfinților?
[1] II Împ. 24, 17. [2] Cf. Romani 9, 3. [3] Ieremia 7, 16. [4] I Împ. 12, 23. [5] Ieremia 15, 1. [6] F. Ap. 10, 2. [7] F. Ap. 9, 36. [8] IV Împ. 19, 34.
