Pelaghia cea mult păcătoasă a plâns cu amar,
Şi aflând credinţa sufletul şi-a luminat.
Lumea semne i-a făcut ca s-o ademeneasă iar,
Dar ea o a lepădat.
Conştiinţa ei s-a trezit, şi sufletul, ca din coşmar.
Ce mult a chinuit!
Cât s-a nevoit, cât a îndurat
Pentru a ei mântuire!
Sufletul ei cu păcătosul ei trup a luptat,
Şi acesta i s-a făcut ca un măr putred.
Ea muceniceşte a plâns şi s-a nevoit
Până ce sufletul ei nenorocit i l-a sfinţit Domnul.
Pe cer soarele de Domnul zidit străluceşte,
Dar al Pelaghiei suflet străluceşte mai mult.
Pocăinţa!
Pocăinţa ne-o a dăruit Domnul,
Pelaghia cu aceasta s-a preaslăvit.
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
Puteți citi și: