Cântare de laudă la marea milostivire şi bunătate a lui Dumnezeu

Domnul nostru este Milostivirea şi însăşi Bunătatea,
Dar pentru-ale noastre păcate
El îngăduie să suferim:
Potop, boală, secetă şi cutremur,
Spaimă şi durere în suflet şi în trup.

Căci cel ce pre Tatăl nu-L vede când El oferă daruri,
Îl va vedea aievea ca Drept Judecător.
Înfricoşatul Judecător robi nenumăraţi are,
El pe toţi îi pune să-l mântuie pe om
Aceştia sunt ghimpi ai pământului, şerpi şi fiare,
Cutremure, secetă, sau potop din cer;
Vânturi rele de boală, arşiţe şi-ntuneric,
Când soarele şi luna nu-şi mai dau lumina lor,
Nici pământul ale sale roade.

Pe cât de multe sunt darurile drepţilor,
Tot atât de multe sunt şi-ale păcătoşilor certări.

Păşunile lui Adam se stropesc cu rouă,
Pe când noile Sodome se taie cu spadă de foc.
Dar mai presus de toate în a Sa zidire
Domnul Dumnezeu îl iubeşte pe om.
De aceea El mult îi şi iartă; de aceea îl şi rabdă.

Dar înfricoşat lucru este să calci răbdarea Lui!
Certarea cumplită va face atunci slujba iubirii.

Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.

Total
1
Shares
Previous Post

Evanghelia zilei (Luca 12, 42-48)

Next Post

E-dialog Arhim. Efrem Vatopedinul cu membrii ASCOR Alba Iulia

Related Posts