Cântare de laudă la Preacuviosul Părintele nostru Pimen cel Mare

Avva Pimen fântână este a înţelepciunii,
Şi făclie aprinsă cu lumina Domnului Hristos.

De când el în spate deşartă lume o a lepădat,
Nimănui aspru n-a mai grăit,
Niciun reproş cuiva făcând.

Odată fraţii de faţă cu el s-au certat,
Pe când Avva a rămas tăcut.
Atunci ei către el s-au întors şi l-au certat:
„Cum stai şi taci ca şi când niciun rău s-a făcut?!”
Avva Pimen le-a zis:
„Eu demult am murit”.

Un altul l-a întrebat:
„Cum să mă mântui,
Cum amintirea răului din mine s-o scot?”
Avva Pimen i-a zis:
„La căldarea ce fierbe
Muştele nu vin,
Nici se apropie dracii
De-un suflet ce arde-n rugăciune”.

„Dar ce e mai bine”, a întrebat un altul,
„A grăi cu fraţii, sau a păstra tăcere?”
„Prin una şi alta Dumnezeu se slăveşte,
Spre a Lui slavă, judecă şi fă”.

„Cum să mă apăr de rău?”
„Nici într-un caz cu răul.
Ci bine să-i faci celui ce ţie-ţi face rău,
Ai grijă inima lui bolnavă să nu i-o aprinzi mai mult.
Nu-ţi vei clădi casa pe cenuşa celeilalte,
Căci de vei face aşa se bucură Satan”.

„Două patimi rele pre om îl otrăvesc,
Al lui suflet e sclav, stând în a lor putere:
Plăcerea trupească şi-a lumii deşartă slavă.
Doar acela e liber, ce aste le-a zdrobit”.

Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.

Total
261
Shares
Previous Post

Sfântul Mucenic Fanurie

Next Post

Acatistul Sfântului Mucenic Fanurie

Related Posts
Post
Filter

Filter Search Results