Haritina îngenuncheată stă la rugăciune,
Trupul ei torturat de răni este plin:
„Stăpâne Preaînalte Doamne,
Făcătorule Atotmilostive,
Cu ai Tăi sfinţi mucenici mă numără şi pe mine, smerita!
Stăpâne Preadulce Hristoase,
Tu pentru mine
Răstignire pe Cruce ai luat.
Acum şi eu voiesc să mor pentru Tine,
Stai aproape de mine, Mântuitorule,
Căci eu Ţie cu trup şi cu suflet m-am închinat.
Păzeşte trupul meu de necinstirea hulitorului.
Mai bine ardă-mi-se trupul în foc,
Mai bine îneacă-se în marea de azur,
Deâît să fie profanat prin faptă de ruşine
Înaintea sfinţilor şi a îngerilor!
Stăpânul ruga Haritinei a ascultat,
Şi al ei suflet l-a primit la Sine în Rai.
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
Puteți citi și:
