Pe Avva Ammun odată l-au rugat:
„Arată-ne nouă, păcătoşilor, calea mântuirii”.
Acelora Avva le-a zis:
„În toată viaţa voastră
Ca osândiţi să trăiţi, ce-a tribunalului judecată aşteaptă.
Aşa cum osânditul de judecător se teme,
Şi numără ceasurile până la înfăţişarea lui,
Stând cu frică să audă glasul ce-i zice:
„E rândul tău acum, grăbeşte!”
Aşa cum aceluia nu-i mai pasă de adăpost, nici hrană?
Nici dacă șade, sau dacă stă,
Ci cu inima strânsă stă cu urechea ciulită,
Fraţilor, aşa trebuie să fim şi noi”.
Un frate pe Avva întreabă:
„Dar calea strâmtă, ce este?
Iar cea de dureri plină, cât de lungă?”
Acestuia Avva i-a zis:
„Calea cea strâmtă
Paza gândurilor este,
Împrăştierea minţii alungând.
Iar cea de dureri plină înfrânarea de la patimi este,
Ca nimic rău să pofteşti, ci numai Voia lui Dumnezeu”.
O, atotînţelepte Sfinte Părinte Ammun,
Răbdătorule purtător al jugului lui Hristos!
Tu-ale oamenilor patimi îmblânzit-ai, lui Dumnezeu Plăcutule,
Iar El pre tine te-a răsplătit
Cu bunătăţile din cer!
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
