Inima lui Efrem arde de iubire pentru Hristos,
Iar limba lui grăieşte înţelepciunea curată a Sfintelor Scripturi.
O, Sfinte Părinte Efreme, albină adunătoare de miere duhovnicească!
O, Sfinte Părinte Efreme, izvorâtorule de har ce izbucneşti lumii râuri de cucernicie!
Pocăinţa răsuflare ţi s-a făcut ţie, Părinte,
Cu lacrimile tale tu pocăinţa o propovăduieşti!
Cu limba ca şi cu un condei tu propovăduieşti
„Pocăiţi-vă! Căci Domnul îi miluieşte pe cei ce se pocăiesc!”
O, minunate învăţătorule şi povăţuitorule al nostru,
Care cu viaţa şi cu scrisul pe noi ne povăţuieşti,
O, Sfinte Părinte Efreme, mângâietorule al nemângâiaţilor,
Şi bici înfricoşat patimii trândăviei,
O, miere a milostivirii către ceilalţi,
Şi sabie a nevoinţei către tine însuţi!
O, Sfinte Părinte Efreme,
Pe tine Biserica te slăveşte
Iar sfinţii îngeri te numesc pe tine frate!
Cu adevărat aşa se cuvine ţie, Sfinte Părinte Efreme,
Preadulce teologhisitorule al dogmelor,
Cunună a Siriei, de Biserică cântat şi slăvit!
Pe tine, cel care pe Fiul lui Dumnezeu L-ai preaslăvit,
Pe tine cu dreptate Biserica te slăveşte.
Cu harul ce din gura ta izvorăşte ca o miere,
Cu rugăciunile tale cele ca o ploaie aducătoare de roadă,
Cu acestea tu zi şi noapte mijloceşti pentru noi,
Sfinte Cuvioase Părinte, Preaputernice monahe!
Către tine însuţi tu sabie a nevoinţelor eşti,
Iar către noi miere a milostivirii!
Biserica pe cununa Siriei o slăveşte,
Pe cel ce-L preaslăveşte pe Fiul lui Dumnezeu.
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
