Sfântul Evanghelist Ioan,
Fiul lui Zevedei pescarul, foarte tânăr a fost când a ars de dragoste către Domnul.
El cel mai credincios prieten
Al Domnului a fost, cu suflet curat, feciorelnic,
Cu sufletul plin de curăţia iubirii,
Străvăzător şi viteaz.
El minuni mari a propovăduit, rupt-a peceţile veşniciei.
El soarta lumii o a văzut, din capăt până în capăt.
El iubirea o a propovăduit,
Întru iubire umblat-a.
El până la Tronul Celui Preaînalt înălţatu-sa cu iubirea.
El proslăvitu-sa întru iubire,
Precum fruntea muntelui albă de nea:
El Fiul Tunetului se cheamă, proroc înfricoşat,
Dar cu inima plină de blândeţe.
O, Sfinte Părinte Ioane, Văzătorule al Tainelor Dumnezeieşti,
O, preaputernice sfinte, du rugăciunile noastre
Prietenului tău şi Mântuitorului nostru!
Apropie-ne pre noi de Domnul,
De Domnul Cel Blând şi Puternic,
Pre noi cei nevrednici să ridicăm privirea la El,
Apropie-ne măcar de Picioarele Lui!
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
