Podobie: „Veniți cu toții”
Glasul I
1. Astăzi oastea cea cerească
Şi cu obştea creştinească,
Se adună laolaltă,
Să cânte cu voce-naltă.
2. Marelui vindecător
Şi de minuni făcător,
Celui care-a suferit,
Chinuri mari, de negrăit.
3. Lui Efrem cel preaslăvit,
Noul Sfinţit Mucenic.
Bucură-te, strigăm ţie,
Care încă din pruncie
4. De la paisprezece ani,
Ai lăsat lumescul trai.
Şi ai plecat în pustie,
Într-o sfântă mănăstire.
5. Aceasta era-nchinată,
Maicii celei preacurate,
Care te-a acoperit,
Cu-omoforul ei sfinţit.
6. Acolo te-ai nevoit,
Pentru Domnul Cel dorit,
Mulţi ani, douăzeci şi şapte,
Petrecând în cereşti fapte.
7. Întru rugă ne-ncetată,
Şi postire minunată,
În suspine şi în lacrimi,
Curăţindu-te de patimi.
8. Şi-ajungând desăvârşit,
Domnul te-a învrednicit,
Ca să rabzi cu bărbăţie,
Pentru El, mucenicie.
9. De la turcii blestemaţi,
Şi de Hristos lepădaţi,
Care mult te-au chinuit,
Cu munci greu de povestit.
10. Însă toate le-ai răbdat,
Pentru Cel Preaîndurat,
De El nu te-ai lepădat,
Păstrând sufletu-ţi curat.
11. Cu capul în jos te-au pus,
Pentru Domnul Iisus,
Spânzurându-te cumplit,
De-un copac, de-un dud preamic.
12. Şi un lemn înflăcărat,
În pântece ţi-au băgat,
Şi te-au lovit peste cap,
Până duhul ţi l-ai dat.
13. În mâinile lui Hristos,
Mirele Cel Preafrumos,
Care pentru-a ta răbdare,
Ţi-a dat îndrăzneală mare.
14. Către El să mijloceşti,
Pentru neamul creştinesc,
Vindecări să dăruieşti,
De boli grele să fereşti.
15. Deci şi a noastră cântare,
O primeşte cu-ndurare.
Şi ne fi ajutător
Şi de-a pururi rugător.
16. Către Iisus Dumnezeu,
Să ne apere mereu,
De-orice patimă cumplită,
De necaz şi de ispită.
17. De trufie şi mânie,
Şi de reaua lăcomie,
De-akedie şi-ntristare
Şi de-urâta desfrânare.
18. Ca păzindu-ne de toate,
Patimile-ntunecate,
Cu preasfânta-ţi mijlocire,
Să-ţi cântăm cu mulţumire,
19. Şi acum şi-n veşnicie,
Cu nespusă bucurie:
Bucură-te, îţi strigăm,
Sfinte al nostru, Efrem. (de două ori)
