(…) Deci când m-am dus în pustia sketică, unde erau cei mai încercați Părinți dintre monahi, împreună cu Sfântul Gherman, cu care mă împrietenisem încă de pe când eram copil de școală, apoi în oaste, precum și în viața călugărească, am văzut pe Avva Moise, bărbat sfânt, care strălucea nu numai în lucrarea virtuților, ci și în contemplare. Drept aceea, ne-am rugat acestuia cu lacrimi să ne spună cuvânt de zidire prin care să putem ajunge la desăvârșire. Acesta, mult fiind rugat, ne-a grăit: «Fiilor, toate virtuțile și îndeletnicirile au un scop anumit, după care potrivindu-se cei ce privesc spre el, ajung la ținta dorită.
Lucrătorul de pământ, răbdând când văpaia soarelui, când asprimea gerului, își lucrează pământul având ca scop să-l curețe de mărăcini și pălămidă, iar ca țintă ultimă să se bucure de rod. Cel ce face neguțătorie nu se gândește la primejdiile de pe mare sau de pe uscat, ci se ostenește cu toată sârguința pentru neguțătoria sa, având ca scop câștigul ce-i va veni din ea, iar ca țintă ultimă bucuria de pe urma câștigului. Ostașul nu se gândește la primejdiile războiului, nici la necazurile petrecerii printre străini, având ca scop înaintarea sa în treapta ostășească și ca țintă ultimă câștigul de pe urma dregătoriei sale. Așadar, și cinul nostru are un scop și o țintă ultimă a lui pentru care răbdăm de bunăvoie toată osteneala și truda. De aceea postul nu ne ostenește, nevoința privegherii ne înveselește, citirea și meditarea Scripturilor o facem cu dragă inimă, truda lucrului, ascultarea, lepădarea de toate lucrurile pământești, petrecerea în această pustie, toate cu dragoste le săvârșim.
Dar voi, care ați nesocotit patria, neamul și toată lumea și v-ați înstrăinat de ele venind la noi, care suntem niște oameni de rând și proști, spuneți-mi care este scopul vostru? Și ce țintă ultimă ați avut înainte, când ați făcut aceasta?» Iar noi răspunzând am zis: «Pentru Împărăția Cerurilor». La aceasta, Avva Moise a zis: «Bine ați răspuns în ce privește ținta ultimă, dar care e scopul de la care, nicicum abătându-ne, putem să ajungem la Împărăția Cerurilor? În privința aceasta n-ați răspuns». Iar când am mărturisit că nu știm, ne-a răspuns bătrânul: «Ținta ultimă a făgăduinței noastre este, cum ați zis, Împărăția lui Dumnezeu, iar scopul fără de care este cu neputință a ajunge la sfârșitul acela este curăția inimii. Deci spre acest scop trebuie să fie îndreptată mintea noastră totdeauna, iar când s-ar întâmpla să se abată inima noastră puțin din calea cea dreaptă, îndată să o întoarcem, îndreptând-o spre scopul urmărit, ca după o riglă a zidarului». Aceasta știind-o, Sfântul Apostol Pavel zice: Cele dinapoi uitându-le și spre cele dinainte întinzându-mă, la țintă alerg, la răsplătirea chemării celei de sus a lui Dumnezeu (Filipeni 3, 14).”
Cuviosul Ioan Casian, Către egumenul Leontie, Cuvânt plin de mult folos despre Sfinții Părinți din pustia sketică și despre darul deosebirii, în Filocalia (2008), vol. 1, pp. 122-123
Sursa: http://ziarullumina.ro
